Lumea se confruntă cu un „faliment hidric global”, avertizează marți Institutul Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH), citat de AFP. Râurile, lacurile și acviferele se epuizează mai repede decât natura le poate reumple, iar decenii de supraexploatare, poluare, distrugere a mediului și presiune climatică au împins multe sisteme de apă dincolo de punctul de recuperare.
Potrivit raportului UNU-INWEH, termenii „stres hidric” sau „criza apei” nu mai descriu realitatea, motiv pentru care specialiștii propun termenul „falimentul apei” – o stare în care utilizarea pe termen lung depășește reaprovizionarea și dăunează naturii atât de grav încât nivelurile anterioare nu pot fi restabilite realist.
Raportul arată că marile lacuri și numeroase râuri importante nu mai ajung la mare în anumite perioade ale anului, iar lumea a pierdut aproximativ 410 milioane de hectare de zone umede în ultimele cinci decenii – aproape suprafața Uniunii Europene. De asemenea, aproximativ 70% din principalele acvifere utilizate pentru apă potabilă și irigații înregistrează scăderi pe termen lung, iar crizele de tip „ziua zero” – când cererea depășește oferta – devin tot mai frecvente.
Schimbările climatice agravează situația, provocând pierderea a peste 30% din masa glaciară mondială din 1970 și afectând apa de topire sezonieră de care depind sute de milioane de oameni.
Raportul se bazează pe date și statistici existente și va fi publicat în curând în revista Water Resources Management, propunând o definiție oficială a „falimentului hidric”.
Tim Wainwright, directorul executiv al organizației caritabile WaterAid, a declarat că raportul „surprinde o realitate dură: criza mondială a apei a trecut de un punct fără întoarcere”.
Unii oameni de știință care nu au participat la elaborarea raportului au salutat atenția acordată problemei apei, dar au avertizat că situația globală variază și că o declarație generală poate ignora progresele locale.
