Pe 5 ianuarie, credincioșii ortodocși din România marchează Ajunul Bobotezei, ziua care precede Botezul Domnului și care are o semnificație deosebită în calendarul spiritual. Considerată prima zi de post din Noul An bisericesc, această zi este dedicată pregătirii interioare, rugăciunii și curățirii sufletești, precum și continuării tradițiilor populare care se păstrează de secole.
Ajunul Bobotezei este asociat cu reculegerea spirituală: credincioșii participă la slujbe religioase, aprind lumânări și candele, iar rugăciunea în familie întărește legăturile comunitare. În gospodării se face ordine, iar casele sunt adesea stropite cu apă sfințită amestecată cu crenguțe de busuioc sau plante aromatice, un gest ritualic menit să îndepărteze răul și să aducă protecție. Tot atunci, sunt pregătite sticlele ce vor fi duse la biserică pentru sfințirea Agheasmei Mari, programată a doua zi.
Masa din Ajun are o încărcătură simbolică aparte, fiind prima masă de post după sărbătorile de iarnă. Preparatele se bazează pe legume, fructe, nuci și produse de post, iar aceasta este percepută ca un moment de purificare și pregătire pentru binecuvântările Noului An.
Un obicei străvechi păstrat în multe zone este punerea grâului la încolțit. Semințele sunt așezate în vase mici și îngrijite cu atenție până la Bobotează, iar felul în care cresc simbolizează belșugul, fertilitatea și prosperitatea gospodăriei. În credința populară, acest ritual are și o dimensiune oraculară, mai ales pentru fetele necăsătorite, care interpretează vigoarea grâului drept semn al norocului și al împlinirii dorințelor.
Colindatul de Bobotează este un alt obicei important, însoțit de urări de sănătate, protecție și belșug pentru gazde. În anumite zone, acesta este completat de Plugușorul de Bobotează, iar darurile primite de colindători – grâu, fructe sau bani – sunt interpretate ca semne ale unui an prosper.
Practicile diferă ușor în funcție de regiune: în Maramureș și Bucovina, stropirea cu Agheasmă Mare se face la izvoare sau fântâni sacre; în Oltenia, gospodinele pregătesc colăcei și dulciuri pentru colindători; în Transilvania, tinerii colindă cu crenguțe împodobite, cântând cântece menite să aducă noroc și bucurie gazdelor.
Agheasma Mare nu se strică niciodată
Românii cred că Agheasma Mare are puteri deosebite și nu se strică niciodată. De aceea, este păstrată cu grijă în case și este folosită pe tot parcursul anului, în momente de boală, de încercare sau la începutul unor evenimente importante. În ziua de Bobotează, credincioșii o beau pe nemâncate, timp de mai multe zile, ca semn de binecuvântare și întărire a credinței.
În tradiția ortodoxă, Agheasma Mare este apa sfințită printr-o rânduială specială, diferită de cea a agheasmei obișnuite. Slujba Sfințirii Mari a apei se săvârșește doar de două ori pe an: în ajunul Bobotezei și în ziua de 6 ianuarie. Această rânduială amintește de momentul în care Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul, iar prin coborârea Duhului Sfânt, apele au fost sfințite.
