În timp ce în sectorul privat au loc restructurări masive, concedieri de personal, în sectorul de stat continuă cursa amânării reformelor angajate de către actualul guvern care a promis multe, dar a livrat puţin. Intenţiile reformiste au clacat în faţa unui sistem osificat, unde axul central este reprezentat de conservarea privilegiilor. Sub patrafirul partidelor reformele din administraţia publică şi-au pierdut din fermitate, toate trecând în răsfăţul lui ”nu este momentul”.
Promisele restructurări la nivelul Guvernului, inclusiv a cancelariei, reducerile de personal din administraţia locală, reorganizarea UAT-urilor toate au intrat într-un labirint unde starea de băltire este dominantă. Cuiburile de sinecuri îşi apără cu ferocitate poziţiile cucerite sub protecţia politicienilor negustori de funcţii publice. Un lucru trebuie să fie clar, sistemul se apără pe metereze, cu înverşunare, şi este adeptul păstrării tuturor privilegiilor pentru cei aflaţi în anturajul partidelor, ceea ce înseamnă că eliminarea desjefuirii statului se mai amână. Se doreşte o încremenire în actualele structuri, atât de benefice pentru cei plantaţi de partide în funcţii pentru care nu au pregătirea necesară, mulţi fiind absolvenţi de un outlet universitar sau de o ciumă universitară, deţinători de chitanţe în loc de diplome, aceasta întâmplându-se în timp ce ştiutorii de carte au fost trecuţi la index. Se doreşte menţinerea sistemului căpuşat de incompetenţă, mediocritate şi mult, foarte mult tupeu.
Deşi actualul guvern a venit la putere pe un puternic mesaj reformist, acesta şi-a pierdut din elan, reformele s-au împotmolit, au devenit frigide, chiar infame. S-a ajuns la o răspântie reformistă în administraţia publică, dar, din păcate, reformele au fost făcute franjuri de coaliţia aşa-zisă ”reformistă”. În loc să acorde o maximă atenţie reformelor, să-şi caute un nord reformist, coaliţia s-a lansat într-un şir lung de eschive politice care au la bază teama de a nu păţi un ”seppuku politic”.
Reformele din administraţia publică au fost întâmpinate cu teamă şi suspiciune de către politicianul traficant de funcţii publice şi sinecuri bine plătite. Triumfalismul salarial din administraţia publică se dovedeşte a fi de neatins. Toate acestea au dus la virusarea, frigidizarea şi golirea de conţinut a reformelor. Suntem în plin proces de descurajare a reformelor în administraţia publică, acestea nu mai au nicio direcţie şi sunt făcute franjuri de cei care doresc menţinerea vechilor structuri.
Nimeni nu are curajul să tulbure atmosfera din administraţia publică asemănătoare cu cea din ”Hotel California” a lui Eagles, unde toată lumea se simte excelent, dar nimeni nu ”poate” (vrea) să plece.
În perioada pandemiei firmele private s-au restructurat, au trimis personal acasă, au diminuat salariile, au umblat la organigrame. La stat nu s-a întâmplat nimic, deşi o parte din personal a stat acasă şi a primit până şi sporurile. Tot de la pandemie o parte din instituţiile publice s-au transformat în fortăreţe, cetăţeanul, adică plătitorul de taxe, nu mai poate intra acolo, şi este ţinut pe la uşi până cineva vine să vorbească cu el.
Pandemia a trecut şi sectorul de stat a rămas la fel. Ordonanţele trenuleţ au trecut iar la stat nu s-a întâmplat nimic. Destructurarea cooperativelor nu s-a mai făcut.
Mediul bugetar a devenit mai inexpugnabil ca ”Sparta”, structurile sunt impenetrabile şi bine apărate de politicieni. Reformele, până în prezent, au demarat doar pentru entităţile care nu se pot apăra sau care au capacitate diminuată de ripostă: pensionari, firme private.
Reformele din administraţia publică au fost privite de-a lungul timpului ca un produs ”hype”, dar, din păcate acestea nu s-au realizat.
Felul în care coaliţia implementează reformele în sectorul de stat aduce mai mult a malpraxis, întrucât se doreşte apărarea unor interese de grup care vin în contradicţie cu interesul general al societăţii. Partidele vor, în continuare, să-şi păstreze calitatea de influencer în administraţia publică.
Şi, totuşi, de ce nu s-au făcut reformele în administraţia publică? Ce anume s-a întâmplat de s-au amânat reformele? Ce s-a întâmplat în coaliţie de s-au tărăgănat lucrurile? Să nu uităm ca actuala coaliţie a preluat puterea cu un puternic mesaj reformist care s-a diluat de la lună la lună. Dar, este un mare dar! Germenii sabotării (da, sabotării!) reformelor sunt alimentaţi exact de cei care trebuiau să le iniţieze. Ceea ce se petrece în coaliţie, fricţiuni, dispute, chiar stări belicoase nu favorizează procesul reformist.
Ani la rând s-au făcut reforme doar la nivel ”demo” cu scopul de a îmbrobodi şi aburi pe cei de la Bruxelles. Probabil expresia ”Mircea, fă-te că faci reforme” ar fi adecvată pentru ceea ce s-a întâmplat cu molatecele reforme din administraţia publică. Caricaturizarea reformelor a fost nota dominantă a ultimilor 30 de ani.
Un fapt este cert, nu se mai vorbeşte de reforma unităţilor administrativ teritoriale, comasările au dispărut din agenda publică, iar despre reducerile de personal nici vorbă. Şi toate acestea se întâmplă în timp ce sectorul privat sare din trapez în trapez pentru a supravieţui unei prăbuşiri a consumului. Eşecul reformelor din administraţia publică era previzibil având în vedere faptul că politicienii au creat acest sistem pe care, tot ei, refuză să-i strice setările osificate. Teama de a deranja sistemul şi de a fi etichetat ca ”nu este de-al nostru” a pus piedică oricărei iniţiative reformatoare. Această stare de lucruri justifică dezinteresul politicienilor pentru reforme.
Este nevoie de reforme reale, autentice nu de machiaj reformist sau paliaţie. Dar mai au partidele arhitectura intelectuală pentru a gestiona aceste reforme, în condiţiile în care aceste au devenit muşuroaie de impostură academică.
În loc de o încheiere optimistă, mai bine o concluzie realistă: ar fi letal să mai cheltuim bani împrumutaţi, cu dobânzi astronomice, pentru a întreţine o administraţie supradimensionată.
Articol apărut inițial în Ziarul Financiar
