În urma lucrărilor edilitare din iarna anilor 1987–1988, în zona sud-vestică a Constanței, în apropierea actualului Hotel Maria, au fost descoperite peste o sută de morminte, extinzând considerabil aria cunoscută a necropolei romane de la Tomis. Printre acestea, un hipogeu pictat a atras atenția cercetătorilor în cadrul unei intervenții de salvare desfășurate în condiții dificile.
Monumentul funerar este alcătuit dintr-o cameră funerară de 6,15 × 3,90 m, cu înălțimea de 2,90 m, precedată de un dromos în unghi, accesibil prin trepte de calcar. Pereții, construiți din piatră legată cu mortar specific epocii romane târzii, se păstrează până la 2,25–2,90 m și indică existența unei bolți prăbușite.
Inventarul funerar, modest și fragmentar, include amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz și resturi osteologice, ceea ce permite datarea complexului între secolele IV–VI p. Chr. Unicul artefact păstrat integral este un vas miniatural din bronz argintat cu interior aurit, descoperit pe prima treaptă a dromosului, la -1,45 m adâncime. Vasul are dimensiuni reduse, trei picioare scurte și prezintă urme accentuate de coroziune.
Cea mai remarcabilă caracteristică este ștampila în relief deteriorată deliberat, din care se disting doar literele „STO”. Această incizare intenționată, fără legătură cu ritualul funerar roman, sugerează o intervenție modernă, menită probabil să mascheze originea obiectului.
Analiza literației și urmele de aurire indică o asociere cu producătorul francez Christofle, activ din 1830 și cunoscut pentru introducerea galvanizării cu argint în anii 1840. Evoluția ștampilelor Christofle — de la balanță (1844–1935) la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” după 1935, până la ștampila cu numele companiei — oferă un reper cronologic sigur.
Coroborarea datelor stratigrafice, tipologice și istorice sugerează că vasul a fost introdus în secolul XIX, într-o perioadă de intensă urbanizare a Constanței și de contacte cu comunități occidentale. Prin urmare, vasul nu aparține inventarului funerar roman, ci reflectă un episod de reutilizare sau perturbare târzie a hipogeului.
Această descoperire ilustrează complexitatea „biografiei” hipogeului, un monument folosit, modificat și reinterpretat de-a lungul a aproape două milenii, oferind o perspectivă inedită asupra interacțiunilor dintre patrimoniul antic și influențele europene moderne.Exponatul lunii este prezentat de Ingrid Petcu Levei, arheolog MINA Constanța.