Magistrații Curții de Apel București au decis că fosta șefă a DIICOT, Alina Bica, și-a ispășit pedeapsa de patru ani de închisoare în Italia, deși nu a petrecut nicio zi efectiv într-un penitenciar românesc.
Judecătorii au folosit un artificiu juridic prin care au echivalat perioada de arest la domiciliu pe timpul nopții în Italia cu detenția într-un regim penitenciar deschis din România, considerând astfel că pedeapsa este executată integral.
Condamnată în 2019, stabilită ulterior în Italia
Alina Bica a fost condamnată definitiv în 2019 la patru ani de închisoare cu executare pentru favorizarea omului de afaceri Ovidiu Tender. Înainte de pronunțarea sentinței, a părăsit România și a fost localizată în Costa Rica, alături de Elena Udrea, apoi s-a stabilit în Italia, unde a cerut să nu fie extrădată.
În 2020, Curtea de Apel din Bari a decis ca pedeapsa să fie executată formal în Italia, sub forma arestului la domiciliu între orele 21:00 și 7:00, permițându-i totodată Alinei Bica să meargă zilnic la locul de muncă.
Interpretarea Curții de Apel București
Într-o decizie pronunțată pe 3 octombrie 2025, magistrații români au stabilit că perioada petrecută în arest la domiciliu în Italia poate fi considerată o formă de detenție echivalentă cu regimul deschis din penitenciarele din România.
Instanța a reținut că, deși legislația română nu prevede expres o astfel de echivalare, „măsura arestului la domiciliu impusă de autoritățile italiene a constituit o formă de privare de libertate”. În consecință, Curtea de Apel București a constatat că pedeapsa a fost executată integral și a dispus retragerea mandatului european de arestare emis pe numele Alinei Bica.
Cazul a fost analizat în contextul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 4 septembrie 2025, care a stabilit că statul emitent al mandatului european de arestare — în acest caz, România — trebuie să decidă dacă o pedeapsă executată într-un alt stat a fost efectiv dusă la îndeplinire.
Magistrații români au concluzionat că executarea pedepsei în Italia respectă principiul proporționalității și că statul român nu mai are temei legal pentru a solicita reîncarcerarea Alinei Bica.
O soluție controversată
Hotărârea Curții de Apel București a generat discuții în mediul juridic, deoarece echivalarea arestului la domiciliu parțial cu detenția propriu-zisă nu este prevăzută de lege. Totuși, completul de judecată a justificat decizia prin „necesitatea respectării drepturilor fundamentale și a principiului deducerii perioadelor de privare de libertate”.
Curtea de Apel din Bari a stabilit că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 9 luni şi 16 zile, din totalul de 4 ani de închisoare, restul fiind dedus ca reprezentând durata detenţiei preventive executată pe teritoriul României. Modalitatea de executare a pedepsei a presupus ca persoana condamnată să rămână în arest la domiciliu între orele 21 şi 7, iar în perioada rămasă să meargă în mod obligatoriu la locul de muncă. Totodată, persoana condamnată a avut interdicţia de a desfăşura anumite activităţi şi a frecventa anumite locaţii, indicate expres în hotărârea de recunoaştere. Analizând regimul juridic al pedepsei, Curtea constată că este similar arestului la domiciliu în dreptul procesual penal român, cu posibilitatea părăsirii domiciliului pentru a merge la locul de muncă (art. 221 alin. (6) din Cpp), măsură preventivă privativă de libertate, a cărei durată se scade din durata pedepsei cu închisoarea, în temeiul art. 399 alin. (6) din Cpp – prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă. Totodată, potrivit Legii nr. 254/2013, şi persoanele aflate în executarea pedepsei închisorii, în regim deschis, au posibilitatea de a merge la muncă, zilnic, în afara penitenciarului, neînsoţiţi de escortă, cu obligaţia de a reveni la penitenciar la finalul orelor de lucru. Astfel, deşi forma de executare a pedepsei stabilită de Curtea de Apel din Bari nu este prevăzută expres în dreptul execuţional român, aceasta prezintă forme puternice de similitudine cu măsurile preventive privative de libertate reglementate în dreptul procesual penal român, a căror durată se deduce, zi la zi, din durata pedepsei aplicabile şi cu regimul juridic al executării pedepsei în regim deschis. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că durata executată pe teritoriul Republicii Italiene, de 3 ani, 9 luni şi 16 zile (rămasă după deducerea unei părţi din durata arestului preventiv), a constituit o privare de libertate a persoanei condamnate”, susţin magistraţii români.
În consecinţă, judecătorii români au constatat că nu mai există temeiuri pentru a menţine mandatul european emis pe numele Alinei Bica.
În baza hotărârii Marii Camere a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată la 04.09.2025, în cauza C-305/22, lămureşte întinderea şi aplicarea deciziei penale nr…/CO/15.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, în sensul că pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr…/29.11.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, în dosarul nr…/1/2015 este executată integral şi retrage formele de executare emise pe numele condamnatei: respectiv MEPI nr. 90 din 27.11.2019 şi mandatul european de arestare nr. 48/27.11.2019, emise de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, în baza sentinţei penale nr…/29.11.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală”, se arată în decizia Curţii de Apel Bucureşti.
