Creștinii ortodocși prăznuiesc luni, 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în popor sub numele de Sfânta Marie Mică. Este primul mare praznic al anului bisericesc, început la 1 septembrie, și are o puternică încărcătură religioasă și tradițională.
Nașterea Maicii Domnului, considerată ocrotitoarea familiei și a copiilor, este un moment de rugăciune și speranță pentru femeile care își doresc să devină mame sau care sunt însărcinate, dar și pentru cei care caută să își găsească un partener de viață. În credința populară, rugăciunile adresate Fecioarei Maria în această zi au o putere specială.
Semnificații și tradiții populare
În cultura tradițională românească, sărbătoarea marchează hotarul dintre vară și toamnă și este asociată cu începutul unor activități agricole și gospodărești: culesul viilor, bătutul nucilor, strângerea plantelor și fructelor tămăduitoare, precum și semănatul grâului, orzului și secarei de toamnă.
Totodată, există și interdicții: credincioșii nu spală rufe, nu fac curățenie și nu desfășoară munci grele, pentru a nu atrage necazurile asupra casei.
Un obicei des întâlnit este aprinderea candelelor în fața icoanei Maicii Domnului și împărțirea roadelor toamnei pentru sufletul celor trecuți la cele veșnice.
Una dintre cele patru mari sărbători dedicate Maicii Domnului
Pe lângă 8 septembrie, alte trei sărbători mari ale calendarului creștin sunt dedicate Fecioarei Maria: Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Pentru milioane de credincioși, Sfânta Marie Mică reprezintă nu doar un prilej de rugăciune, ci și un moment de întărire a legăturilor de familie și comunitate, prin respectarea tradițiilor transmise din generație în generație.