Cunoscută publicului sub apelativul simbolic de „femeia în rochie albastră” din imaginile brutale ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990, Ioana Izabela Odor rupe din nou tăcerea, de această dată într-un moment marcat de controverse: ziua înmormântării fostului președinte Ion Iliescu, organizată cu onoruri militare și zi de doliu național.
Odor, astăzi în vârstă de 74 de ani, trăiește retras, cu probleme de sănătate, dar rămâne lucidă și neiertătoare față de trecutul recent al României. Ea denunță fără echivoc decizia autorităților de a-i acorda lui Ion Iliescu onoruri militare: „Un om care a făcut mult rău țării a fost înmormântat cu onoruri. Nu pot să cred într-o Românie care încă legitimează asemenea figuri.”
Mineriada, trauma în direct
Imaginea femeii trase de păr, împinse, insultate și lovite de mineri învăluiți de ură și instigați de discursurile liderilor FSN a devenit una dintre cele mai tulburătoare simboluri vizuale ale Mineriadei. Ioana Izabela Odor, la acea vreme cercetător la Institutul de Metrologie, fusese prinsă dimineața, în Piața Universității, de grupuri de mineri care o acuzau că este „prostituată plătită de străini”. A fost bătută cu brutalitate, iar salvarea ei a venit de la un necunoscut – „un inginer, după cum s-a prezentat” – care a făcut-o să scape din mulțimea agresivă. A ajuns la Spitalul Colțea, unde mai multe victime au fost tratate fără ca vreun anchetator să le asculte atunci.
Ulterior, a depus mărturie la Grupul pentru Dialog Social, fiind sprijinită de organizații pentru drepturile omului precum APADOR-CH. A fost citată în anchete, închisă și redeschisă, dar dosarul Mineriadei a rămas, până astăzi, fără vinovați condamnați definitiv. „Am povestit de atâtea ori ce s-a întâmplat încât m-am săturat să mai repet. Justiția a refuzat să ne audă cu adevărat.”
O societate care uită periculos
Din locuința sa modestă, fosta cercetătoare privește cu înîngrjorare spre tinerii care, spune ea, „au 40 de ani și idei antidemocratice”. Pentru ea, această realitate este mai gravă decât rănile fizice suferite:
Să vezi tineri care admiră dictatura, care relativizează crimele din 1990 sau din 1989… e un semn că am eșuat ca societate.”
Ioana Izabela Odor cere nu doar adevărul, ci asumarea lui publică. Consideră că moartea lui Iliescu ar trebui să deschidă o nouă fereastră pentru clarificarea istorică a evenimentelor. „Măcar acum să se spună adevărul. A fost o represiune, o diversiune politică împreună cu Securitatea, o umilire națională orchestrată de la vârf.”
Final incert, vinovăți fără pedeapsă
Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român pentru lipsa de anchetă efectivă în dosarele Revoluției și Mineriadei, iar procurorii militari au reluat anchetele de mai multe ori, niciun verdict definitiv nu a fost pronunțat. „M-am săturat să fiu chemată la Parchet. Tinerii procurori se uită la mine de parcă aș fi o carte de istorie. Eu sunt un om viu. Sau cel puțin eram.”
Pe fundalul unei țari divizate în raport cu figura fostului președinte, vocea acestei femei-bilanț răsună ca o ultimă chemare la luciditate istorică și la justiție.
Sunt unii care spun că Iliescu ne-a dus în democrație. Poate că da. Dar ne-a dus cu bastonul, cu minerii, cu manipularea și cu minciuna. Eu nu pot uita.”
Reportaj redactat pe baza interviului publicat de HotNews.ro la 7 august 2025
