Ion Iliescu a murit. Cu el se încheie oficial o epocă a simulacrului, deși efectele acesteia persistă, asemenea mirosului greu al unui regim care, deși aparent spălat, continuă să impregneze fiecare fibră a vieții publice românești. Iliescu nu a fost doar un președinte. A fost întruchiparea unui tip uman bine cunoscut în spațiul estic: birocratul loial sistemului, funcționarul devotat unei ideologii în descompunere, omul de partid care știe să supraviețuiască oricărei epoci fără să se clatine. Un exponent al eternului „să se facă”, fără responsabilitate morală, fără conștiința unei rupturi reale cu trecutul. A fost omul care a confiscat Revoluția Română. Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, la Oltenița, într-o familie de comuniști ilegaliști. Tatăl său, Alexandru Iliescu, a fost un militant comunist activ, arestat și închis de mai multe ori pentru activitatea sa politică, murind în lagărul de la Doftana în 1945. Mama sa, Marie, l-a abandonat la scurt timp după naștere, astfel că Ion a fost crescut de o rudă apropiată. Acest context familial i-a determinat, încă din adolescență, orientarea către ideologia comunistă. În anii ’50, s-a remarcat în organizațiile de tineret comunist și a fost trimis la studii la Moscova, în inima ideologiei sovietice. A studiat ingineria la Institutul Energetic de la Moscova, o perioadă în care și-a consolidat nu doar pregătirea tehnică, ci, mai ales, alinierea doctrinară la valorile partidului. Revenit în țară, a intrat rapid în structurile Uniunii Tineretului Comunist și a fost considerat unul dintre tinerii promițători ai regimului. A urcat constant în ierarhie, însă a fost marginalizat când Nicolae Ceaușescu începea să-și construiască propriul cult al personalității. Acea marginalizare nu a însemnat o rupere de sistem, ci o retragere strategică în structurile sale adânci. În decembrie 1989, când țara fierbea, Iliescu a fost calmul suspect. A apărut ca salvator, deși nu fusese niciodată disident și nici contestatar al regimului. Dimpotrivă, fusese parte a sistemului, promovat în tinerețe, apoi marginalizat, dar niciodată … Continuă lectura Ion Iliescu a plecat. Rămâne un trecut greu de uitat