Pe litoralul românesc, sub soarele fierbinte al verii, salvamarii veghează zi de zi, fără pauză, la siguranța turiștilor, în ciuda neglijenței și riscurilor constante. Printre ei se numără și Mihăiță Chiru, un tânăr de doar 18 ani din Topalu, județul Constanța, care de trei ani luptă pentru viețile celor aflați în pericol în valurile Mării Negre.

Învățat să înoate în Dunăre încă din copilărie, Mihăiță și-a început cariera de salvamar după ce a urmat cursuri la Școala de înot „Gheorghe Oancea“, unde s-a pregătit temeinic atât teoretic, cât și practic pentru situațiile critice pe care le întâlnește zilnic.

Tânărul avertizează asupra pericolelor ascunse ale mării, mai ales în zonele cu adâncime rapidă și valuri puternice, unde mulți turiști ignoră regulile și avertismentele salvamarilor, punându-și viața în pericol. Mihăiță a trăit momente dramatice, precum ziua în care trei persoane au murit încercând să salveze o copilă în apă, un incident care i-a marcat profund cariera.

Pe plaja dintre Teatrul de Vară și Cazinoul din Mamaia, cei 15 salvamari, majoritatea tineri ca Mihăiță, sunt mereu atenți la orice semn de pericol: de la saltele gonflabile luate de curenți, la persoane care închiriază sky-jeturi fără experiență sau ignoră steagul roșu care interzice înotul.

Pe lângă munca în apă, salvamarii caută copii pierduți pe plajă, o sarcină care a devenit tot mai frecventă odată cu dispariția sistemului de anunțuri publice și brățările speciale de identificare. Mihăiță povestește cu emoție cum a găsit un copil de 7 ani rătăcit pe plajă, speriat și departe de părinți.

Acești eroi neobservați ai litoralului nu caută aplauze, ci doar respect și înțelegere din partea turiștilor.

Dacă ar sta și ei o zi în foișor, ar înțelege cât este de greu“, spune Mihăiță, care visează să profeseze în domeniul sudurii în Norvegia, dar care în această vară, și în următoarele, rămâne mereu pregătit să salveze vieți sub soarele arzător al Mării Negre.

Nici atunci când este arborat steagul roșu și este interzis să intri în apă turiștii nu sunt mai responsabili.

Am fluierat zilele trecute după un bărbat care înota departe de mal și a strigat la mine: «Ce fluieri, mă, ești la oi?». Se plâng că-i deranjăm în vacanță, însă când se întâmplă vreo tragedie, rudele victimei ne acuză că nu facem nimic, că stăm degeaba toată ziua în foișor. Dacă ar sta și ei o zi întreagă în foișor…“.