Data de 24 iunie reunește, într-un mod unic în cultura românească, trei mari sărbători: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele (sau Drăgaica, în funcție de zonă) și Ziua Iei – cămașa tradițională care a devenit simbol identitar.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – unul dintre puținii sfinți ale căror nașteri sunt prăznuite de Biserică – este cinstită în special în Bucovina, unde oamenii merg în pelerinaj la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Legende locale vorbesc despre minunile și viziunile cerești ale acestui sfânt, perceput ca un păstor care vedea cerurile deschise și pe Dumnezeu ținând în mână tunetul ca pe un bici înflorat.
Sfântul Ioan Botezătorul, potrivit tradiției și mărturiilor profetice din Vechiul Testament, este considerat „cel mai mare om născut din femeie” și un veritabil „Înaintemergător al Mântuitorului Iisus Hristos”. Nașterea sa, în condiții considerate miraculoase, din părinți vârstnici și lipsiți de nădejdea unui urmași, este văzută ca o dovadă a puterii rugăciunii și a credinței în bunul Dumnezeu. Această zi este, astfel, nu numai un prilej de sărbătoare religioasă, ci și un simbol al speranței pentru toate femeile care își doresc copii.
Oamenii sunt îndemnați să se roage la Sfântul Ioan și la Maica Domnului pentru a duce o viață curată și pentru a se bucura de binecuvântarea unei familii”, a declarat părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstrirea Cașin din București, pentru Digi 24.
Tradiții și obiceiuri pe 24 iunie
În tradiția populară, această zi era prilej de rugăciune, reculegere și bucurie. În satele de odinioară, oamenii mergeau la biserică, țineau post negru până la prânz și aprindeau lumânări în cinstea celui care a vestit „Lumina lumii” – venirea lui Iisus Hristos.
Unul dintre cele mai cunoscute și urmate obiceiuri în ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este acela de a aduce poame, fructe, la biserică pentru a fi sfințite și apoi împărțite celor nevoiași, dar și familiei și persoanelor dragi.
Oamenii sunt îndemnați să vină la biserică în această zi mare, să participe la Sfânta Liturghie și să se roage. Este bine să aducem un pomelnic tuturor celor vii și celor care au plecat din această viață într-o nădejde a învierii și a vieții celei veșnice.
Pentru orice credincios Dumnezeu nu întârzie să răspundă și să împlinească rugăciunea. Îi îndemnăm pe toți cei care își doresc copii să creadă în puterea pe care Mântuitorul o oferă”, a menționat preotul.
În unele regiuni ale țării se păstrează obiceiul de a oferi de pomană colaci, mere dulci și apă curată, în amintirea botezului prin apă propovăduit de Sfânt. Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ocrotitorul celor bolnavi și al celor care doresc curățirea sufletească. În ziua praznicului se rostește rugăciunea către El pentru vindecarea bolilor.
În satele din Moldova și Maramureș este întâlnit ritualul aducerii de flori și lumânări aprinse la izvoare sau râuri, acolo unde se rostesc rugăciuni de mulțumire și se cer binecuvântări pentru sănătatea familiei și a gospodăriei.
Superstiții și interdicții
Există tradiția potrivit căreia nu este indicat să mâncăm din roadele pomilor înainte de a oferi o ofrandă pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Mai întâi dăm de pomană și apoi mâncăm”, conchide părintele Gabriel Cazacu.
În ziua de 24 iunie, fiind o sărbătoare cu cruce roșie, credincioșii sunt îndemnați să se abțină de la muncile casnice și activitățile obositoare. Spălatul hainelor, cusutul, lucrul la câmp sau folosirea măturei sunt interzise, fiind privite ca semne de neglijență față de respectul cuvenit acestei sărbători.
Conform tradiției populare, cea mai importantă interdicție de pe 24 iunie este tăierea florilor din grădină în ziua Nașterii Sfântului Ioan. Se crede că Sânzienele, spirite ale naturii, pedepseasc pe cei care rup florile în această zi, provocând pagube gospodăriei și boli în familie.
Sânzienele, zâne bune ale mitologiei populare, aduc noroc și rod holdelor. Fetele culeg flori galbene și albe – sânziene –, din care împletesc cununi și cingători purtate peste zi și păstrate apoi pentru leacuri. Cununile, puse pe casă, vestesc destinul fiecărui membru al familiei: noroc, dragoste, căsătorie sau chiar moarte.
În unele zone, Sânzienele se transformă în ritualul Drăgaicei: un alai de fete frumoase, dintre care una este aleasă „mireasă” și poartă simbolic puterea de a da rod grâului și parfum florilor. Dar această putere luminoasă o obligă la trei ani de curățire, în care nu se poate mărita. În sudul Balcanilor, românii sărbătoresc „Taghiani”, cu apă împodobită, bijuterii și cântece.
Ziua Iei – celebrată tot pe 24 iunie – reunește trecutul cu prezentul într-un simbol viu al tradiției. Ia, cămașa albă țărănească, însoțea viața omului de la naștere până la moarte. Fiecare moment avea propria ie: a duminicilor, a sărbătorilor, a nunților, a văduviei sau a înmormântărilor. Cea mai frumoasă era ia Drăgaicei – cusută cu migală de cea mai vrednică fată din sat.
Astăzi, ia a devenit și un simbol al identității naționale, purtată cu mândrie în țară și în diaspora.
