Ei bine, în băltoaca politică de la malul mării, PNL Constanța ne oferă un nou episod din saga „Cum să ne sabotăm singuri, cu stil și nervi întinși cât Marea Neagră”. Avem un război rece, dar nu din acela care îngheață totul. Mai degrabă unul care fierbe pe dinăuntru și explodează prin tăceri lungi, grimase strategice și comunicări făcute cu zâmbetul profesional al omului care tocmai a aruncat un scaun sub tine și te întreabă dacă îți place peisajul.

Conflictul, cum e moda în politică, n-a început cu surle și trâmbițe. Nu s-au aprins proiectoarele Primăriei, n-au sunat alarmele de presă. Nu. Totul s-a întâmplat într-un loc care, în orice scenariu simbolic decent, se potrivește perfect: Spitalul Județean Constanța.

Acolo s-a produs „boom-ul”. Silențios, ce-i drept. Fără breaking news. Fără titluri cu MAJUSCULE. Marius Prăzaru, omul primarului Chițac, în poziția de director medical, a fost scos din schemă. Subtil, fără pauză de respirație. Noua conducere, instalată de Florin Mitroi cu viteza cu care se servește cafeaua la automat după alegeri, a trecut direct la acțiune. N-a fost un simplu transfer de funcție. A fost o lovitură cu bisturiul politic. Adâncă, rece, tăcută.

Când conflictele se operează în săli sterile de spital, fără strop de sânge vizibil, știi că n-ai de-a face cu vreo reformă timidă. Nu, e furtună. Și nu una poetică. Ci una exactă, aplicată, scrisă după regulile generalului Clausewitz.

Lovitura n-a fost la întâmplare. A fost direct în prova amiralului Chițac.

Să tragem aer.

În decembrie 2024, primarul îl numea, solemn și zâmbitor, pe Ionuț Rusu viceprimar. Azi, la nici jumătate de an distanță, același primar îi cere demisia. Public. Într-o conferință care a semănat mai degrabă cu o piesă de teatru, cu roluri clare: victima, călăul și presa.

Ce a urmat? O rafală de acuzații. Un recital de vinovății. Clubul Sportiv Municipal e pus pe eșafod. Salarii din alt film. Contracte inventate. Trei dosare penale care se așază ca niște pălării grele pe capul unui om care, între timp, nici nu mai are scaun. Câini comunitari, semnalistică, cimitire, PUZ-uri și reviste „dușmănoase” plătite din bani publici. Și, pe deasupra, Rusu este acuzat că mimează inocența. Că face pe victima, într-un teatru absurd cu regie prost mascată.

Dar aici vine partea interesantă.

Toate aceste „infracțiuni” (să le zicem metaforic) erau cunoscute de Chițac de ceva timp. Unele de un an. Altele de mai mulți. Ne spune chiar el că l-a avertizat pe Rusu din 2023. Că i-a tras semnale. Că i-a cerut să rezolve. Și cu toate astea… l-a făcut viceprimar.

Pentru ce? Pentru a-l compromite.

Strategia e una veche: ridici omul, îl pui în lumină, apoi îl arzi cu reflectorul exact când trebuie. Rusu n-a fost numit pentru că era grozav. Ci pentru că era folositor. Într-un singur sens: acela de paratrăsnet politic. Fără atribuții reale, fără pârghii, dar cu o mare oportunitate de a fi băgat sub roți când vine momentul.

Acum momentul a venit.

Chițac a așteptat ca valul indignării să umfle velele. Apoi a ieșit și a spus: „Uitați-l, el e vinovatul!”. Toate bilele negre de la CSM, toți câinii vagabonzi, toate plățile dubioase, toate s-au lipit de Rusu. Pregătit frumos pentru sacrificiu. Nu doar o execuție. Una cu premeditare. Cu invitații. Cu punctaj.

Dar e mai mult de-atât.

Nu e vorba doar de Rusu. Ținta e, de fapt, PNL Constanța. Pentru că, între noi fie vorba, Chițac nu a jucat niciodată în echipa liberală. El joacă alt meci. Pe alt stadion. Cu alt arbitru.

Să ne amintim: în 2020, PSD și-a „executat” candidatul, Făgădău, în favoarea lui Chițac. În 2024, aceeași piesă, alți actori: Horia Constantinescu a fost pus pe afiș fără sprijin real. De două ori, PSD a jucat la cacealma pentru ca primarul în funcție să rămână primar. Nu din dragoste. Ci din interes.

În spatele scenei, pactul e simplu: Chițac primește două mandate, iar în 2028 predă puterea frumos, liniștit, fără zgomot, fără revoltă. Dar până atunci, orice element rebel din partea dreaptă trebuie „calmat”. Eliberat de funcții. Rusu era una din ultimele voci care mai mișcau în PNL municipiu. Acum a fost împins în față. Fără cască. Fără vestă. Cu ținta pe piept.

Chițac nu reformează. Chițac purifică. Prin excludere. Prin tăcere. Prin epurare. Așa că, încet-încet, tot ce nu cântă în ton cu el e aruncat peste bord. Doar că o navă nu devine mai stabilă dacă dai jos ofițerii. Devine nesigură.

Iar Mitroi și echipa sa vin acum cu valul în spate și cer timona. Se apropie. Nu discret. Nu protocolar. Ci cu un ritm care ar trebui să-i dea de gândit oricărui amiral care mai are harta în mână.

Și așa apare întrebarea: poate nava lui Chițac să reziste valului?

Nu e simplu de răspuns. Pentru că PNL Constanța, așa cum arată acum, nu mai e un partid. E un coridor cu două uși:

Una duce la păstrarea controlului, cu orice preț. Chiar și cu riscul sinuciderii politice.

Alta deschide drumul către reformă, cu zgomot, cu turbulențe, cu schimbări radicale.

Și atunci? Ce se întâmplă cu o navă grea, cu un echipaj cu curul în două luntre, când dă de valul care n-are chef să se dea la o parte?

Se rupe.

Poate la prova. Poate în chilă. Poate în bucătărie, unde se coace propaganda. Nu contează unde. Contează că s-a crăpat.

La Constanța, între Chițac și PNL. Între Mitroi și restul. Între „merge și-așa” și „hai să încercăm altceva”, s-a deschis o falie. O fisură.

Nu e doar despre Rusu. Nu e despre câini sau dosare. E despre un partid care se crapă ca o corabie din lemn prost întreținut. Și care, oricât ar încerca să-și țină vopseaua lucioasă la exterior, începe să scârțâie sub pașii proprii. Nu mai e nevoie de un iceberg. Nava se scufundă singură, cu eleganța unui Titanic autohton.

Războiul rece din PNL Constanța nu mai e doar o figură de stil.

E real. Și, la cum se simte vibrația în aer, urmează și deflagrația.

Valul vine. Se pregătește să lovească decisiv. Nu cu mânie, ci cu precizie. Să scufunde nava amiralului Chițac. O navă care, în loc să-și întărească echipajul cu marinari loiali, și-a tras la bord servanții tunurilor din PSD-ul lui Stroe și Dumitrache. Slugi de meserie, acum travestiți în stivuitori de proiecte desenate. O alegere atât de inspirată, încât până și rechinii din adâncuri râd în bărci.

Pentru că atunci când valul vine, nu mai contează ce fanion ai pe catarg. Contează dacă știi să ții cârma. Iar Chițac, înconjurat de yesmani, riscă să fie primul luat de apă.

Și când te-a luat apa… Dumnezeu cu mila.