Ortodoxii sărbătoresc, duminică și luni, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, cunoscută în popor drept Duminica Mare sau Rusaliile. Această sărbătoare marchează încheierea ciclului pascal: Învierea, Înălțarea și Pogorârea Duhului Sfânt.
În multe zone din țară, gospodăriile sunt împodobite cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, considerate apărătoare împotriva răului și bolilor.
Semnificație religioasă
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, prăznuită încă din timpul Sfinților Apostoli. Inițial, Cincizecimea avea o dublă semnificație, comemorând atât Înălțarea Domnului, cât și Pogorârea Sfântului Duh. Începând cu sfârșitul secolului al IV-lea, cele două sărbători au fost separate, iar Cincizecimea a rămas dedicată exclusiv Pogorârii Sfântului Duh.
Lunea de după Duminica Rusaliilor este consacrată Sfintei Treimi, având astfel un caracter deosebit de solemn.
Tradiții și obiceiuri populare
În sâmbăta Rusaliilor, în unele regiuni se împart oale împodobite cu flori și colaci pentru pomenirea celor adormiți. Duminica, se oferă farfurii împodobite celor vii, în semn de binecuvântare.
Credința populară asociază Rusaliile cu spiritele morților, cunoscute și ca iele, zâne sau „frumoase”. Se crede că aceste spirite, după ce au ieșit din morminte la Joimari și au petrecut Paștile cu cei vii, refuză să se întoarcă în lumea de dincolo și încep să le facă rău oamenilor.
Pentru a le îmbuna, oamenii evitau să le spună pe nume și le atribuiau denumiri eufemistice. Aceste spirite se crede că locuiesc lângă izvoare și pot aduce boala prin cântecele lor hipnotice. Singurul leac recunoscut era dansul călușarilor, considerat a avea puteri vindecătoare.
Obiceiul călușarilor este bine conservat în localități precum Contești, Lisa, Năsturelu, Bragadiru și Zimnicea. Se spune că dacă un om este bolnav, poate fi vindecat dacă vătaful călușarilor trece cu pasul peste el.
În Oltenia, grupuri de călușari colindă din casă în casă, alungând spiritele rele cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare.
Simboluri și credințe
Ramurile de tei sfințite la biserică sunt așezate la icoane și păstrate în casă, fiind considerate protectoare împotriva duhurilor rele și a grindinei. În credința populară, doar până la Sânziene plantele au puteri vindecătoare, astfel că frunzele de tei, soc sau mure sfințite de Rusalii sunt folosite ca leacuri de-a lungul anului.
În unele regiuni, se practică “Jocul călușarilor”, descântece pentru alungarea Ielelor, ungerea ușilor cu usturoi sau ritualuri zgomotoase cu ramuri de tei pentru a îndepărta răul. De asemenea, se prepară unsori cu care se ung ugerele vacilor, pentru a le spori laptele.
În Ardeal, se păstrează tradiția „udatului nevestelor” – femeile sunt stropite cu apă pentru sănătate și frumusețe.
Se mai crede că dacă de Rusalii este timp frumos, atunci întreaga vară va fi rodnică.
Superstiții de Rusalii
Legendele spun că Ielele – sau Rusaliile – sunt ființe fantastice, îmbrăcate în alb, care dansează noaptea în poieni sau deasupra izvoarelor. Locurile unde joacă rămân pârjolite și neroditoare. Uneori, răpesc tineri frumoși pentru a juca alături de ele, iar dacă aceștia vorbesc despre ce au văzut, pot fi pedepsiți.
Este considerat periculos să mergi la câmp, în vie sau în locuri pustii în zilele Rusaliilor, din teama de a nu fi „luat din Rusalii”, o boală despre care se spune că aduce tulburări mintale sau fizice. Nu este bine nici să te cerți, pentru că spiritele pot aduce nenorociri celor cu inima tulburată.
