Fostul liberal Ovidiu Cupșa, acum un aur-ist cu suflet de „arginți”, ne servește, într-un text jalnic și penibil, o declarație de dragoste politică demnă de cel mai prost scenariu de telenovelă. Un manifest care ar trebui studiat în școlile de manipulare KGB, ca manual perfect de delir mistic combinat cu amnezie crasă. Mai simplu spus: un om care și-a lăsat creierul la garderobă, dar a păstrat intactă slugărnicia.
De la prima frază, Cupșa îl împinge pe Simion la rangul de unicat post-decembrist, un Iisus al politicii dâmbovițene care se luptă cu „întreaga clasă politică mainstream”. Hai, las-o jos! Simion, acest măscărici de prost gust cu vocabular de galerist frustrat, e noul mântuitor? Hai să nu jignim istoria și nici ultimele rămășițe de bun-simț ale acestui popor.
Și dacă tot vorbim despre „nașteri” și mântuiri, să nu uităm adevăratul naș al lui George Simion: nimeni altul decât IPS Teodosie, iubitorul patologic de arginți, ctitorul de șandramale și protectorul evului mediu târziu autohton. Teodosie, cu toată pompa lui bisericească și blestemele aruncate asupra oricui gândește, i-a oferit binecuvântarea politică lui Simion. El l-a scos pe golanul de stadion direct în tribunele furiei populare, cu steluțe în ochi și gura plină de lozinci de mahala.
Sub aripa acestui nevrednic, Simion a învățat că poți să urli „Doamne-ajută!” și să transformi credința într-un simplu instrument electoral. Logic, nu? Teodosie, care confundă altarul cu scena electorală, avea nevoie de un Mesia politic. Și l-a găsit în acest agitator cu vocabular de derbedeu și față de copil cu complexe uriașe, care crede că istoria începe cu el.
Dar Cupșa nu se oprește aici. Ne asigură solemn că l-a cunoscut pe George „tânăr, pozitiv, decent”. Serios? Un caraghios care urlă în Parlament, care se victimizează în stradă între două conspirații și își joacă rolul de victimă perpetuă e acum modelul nației? Să ne fie rușine!
Ne povestește cum Simion „a dat la lopată la Pechea” și „a fost în caravana medicală”. Imediat îți imaginezi un băiat cu stetoscop la gât, dând ordine medicilor. Sau poate doar poza, pentru că, în era populismului TikTok, „implicarea” înseamnă să te fotografiezi, să te filmezi și să folosești săracii ca decor pentru propagandă ieftină.
În delirul său de realitate paralelă, Cupșa ne asigură că „peste 5 milioane de români au văzut în George Simion liderul real”. Ce uită să spună venerabilul este că Georgel este produsul final al unei generații întregi de mâncători de rahat politic, ale căror fapte au degradat această țară timp de 35 de ani. Realitatea e că AUR nu a câștigat nicio revoluție, ci doar niște voturi cauzate de frustrarea unui popor scârbit de impostură și hoție. Nu e izbăvire, e boală.
Și urmează clasicul repertoriu de lamentații: linșaj mediatic, „deep state”, frică indusă… Plictisitor. Când nu ai un program politic serios, dai vina pe „structuri”. Cupșa se pretinde analitic? Ne faci să râdem. E doar un oportunist de tip vechi. Ce analist serios poate susține că AUR este o „alternativă” matură, când tot ce face partidul ăsta este isterie, întoarcere la peșteră și atacuri la tot ce înseamnă civilizație, pluralism și europenism?
Dar adevărata perlă vine la final: „Aceasta nu e o înfrângere, ci sfârșitul unui început.” Serios? Un șarlatan care urlă cu spume la gură tot soiul de tâmpenii e liderul real al neamului? Ridicol!
George Simion nu este viitorul României. E trecutul cel mai prost și mai toxic înviat. Iar Cupșa nu e vreun vizionar. E doar un alt oportunist, marginalizat de gașca liberală de provincie, care s-a aruncat în brațele populismului cu aceeași lejeritate cu care Teodosie binecuvântează șantierele de șandramale.
Dumnezeu să apere România, într-adevăr, mai ales de „salvatorii” ei!
