Da, ne-a trecut glonțul pe la ureche, dar încărcătorul armei nu s-a golit… În cele din urmă, România a găsit suficientă forță să spună „Nu!” grobianismului, urii și minciunii. Dar credeți voi că acești dușmani ai bunului simț chiar își recunosc înfrângerea? Nu. Doar își ling rănile…
Astfel stând lucrurile, îmi permit să am câteva mesaje pentru actorii acestui horror electoral care ne-a fost servit în toată această perioadă. Și las acest cuvânt, „perioadă”, în loc să definesc un interval precis, pentru că nu e vorba doar de aceste alegeri prezidențiale, nici de cele de astă toamnă, nici de cele începute în iunie anul trecut, nici de acest decepționant deceniu Iohannis… Perioada e mult mai lungă.
Nu o mai lungesc. Iată mesajele:
Dragii mei extremiști,
Cu siguranță există români într-atât de scârbiți și dezamăgiți, încât să se lase păcăliți de vorbele voastre goale. Există o Românie care și-a dorit să amendeze o clasă politică aflată parcă etern la putere și care nu a dat doi bani pe popor, iar pentru asta a votat niște tute agramate, niște mediocri, niște infractori, niște traseiști politic, niște golani, pe care i-ați pus pe listele voastre de vot. De ce i-ați pus acolo? Știți vorba aceea… Ești ceea ce mănânci. Există o Românie atât de disperată încât nu numai că a mușcat momeala voastră cu casele de 35000 de euro, ba mai mult, nu a găsit puterea să se revolte când i-ați explicat, cu subiect și predicat, că ați mințit-o. Dar ce nu ați priceput voi este că, în aceeași măsură, există câteva linii roșii peste care nu se trece. Una dintre aceste linii roșii este apartenența României la UE și NATO. Poporul acesta a făcut sacrificii imense ca să ajungă acolo și face în continuare ca să rămână acolo. De ce? Pentru că, în ciuda greutății, în ciuda bâlbelor, în ciuda unei conjuncturi mondiale volatile, acestea sunt singurele organizații care ne oferă garanții economice și de securitate. Ați rostogolit povești rusești în spațiul public, probabil supralicitând dimensiunea masei de nostalgici comuniști și gândind că vă veți putea baza pe ea. Da, v-ați bazat, dar se pare că ea nu era atât de mare precum o doreați voi. „Pacea” rusească pe care o slăviți este exact situația în care se poate găsi un om de rând căruia un interlop îi cere taxă de protecție ca să îl lase în pace. Știm asta! Am trăit-o pe vremea împușcatului. Nu mai vrem așa ceva! Și mai este o linie roșie, dar pe aceasta clar nu aveați cum să o sesizați. Se numește bun simț. Există români plecați în vest la furat. Există mârlani care, în ziua alegerilor, pichetau secții de votare din străinătate scandând numele candidatului vostru și (surpriză?) numele Rusiei și îi agresau pe cei care păreau că nu fac parte din grupul lor politico-infracțional. Nu sunt povești. Există filmări. Ironic e că acești bădărani se manifestau plenar undeva, în vestul Europei, unde acea democrație pe care o hulesc (o huliți) le permitea să facă asta! Dar românii nu sunt toți astfel. Există români plecați în vest ca să studieze, ca să scoată un ban cinstit, ca să trăiască mai bine. Există o Românie de bun simț și dincolo de granițele țării. Pentru această Românie, să te duci tu în Franța și să le spui francezilor că președintele țării lor are tendințe dictatoriale, apoi să le compari țara cu Iranul, înseamnă să treci acea linie roșie a bunului simț. Sunt aproape convins că mulți români diasporeni s-au dus să voteze ca să spele pata de rușine pe care le-ați lăsat-o pe obraz cu declarațiile voastre. Pentru această Românie, să aplauzi faptul că țara noastră a fost exclusă din programul Visa Waiver, deși tu te dai drept mare patriot, înseamnă să treci acea linie roșie a bunului simț.
PS.
Nu toți românii cred că dacii se hrăneau cu aer de munte și cu fructele pădurii, cum nu toți românii cred că Gaza vine de la „gaz”. Unii (din fericire majoritatea) nu își construiesc cultura generală de pe tik-tok.
Și am un mesaj și pentru băieții de la putere…
Dragi guvernanți,
În primul rând, trebuie să știți că ne-am prins de un lucru, anume de faptul că stimabilul candidat al extremiștilor izolaționiști suveraniști este creația voastră. Nu mă refer doar la faptul că, guvernând țara fără să vă pese de cei guvernați, ați coagulat atâta frustrare în electorat încât mulți români (foarte mulți, îngrijorător de mulți) să se lase seduși de primul individ care le verbalizează nemulțumirile, chiar dacă nu e în stare să le ofere soluții reali. Nu! Nu doar la asta mă refer, ci la faptul că individul respectiv a fost păstorit de voi (există primari ai puterii care au declarat că li s-a cerut să direcționeze voturi spre el) pentru că v-ați gândit că, dacă va ajunge în turul doi cu candidatul vostru, românii vor face ce au făcut și până acum, adică se vor speria de acest Frankenstein și vor vota răul cel mai mic. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nu s-a potrivit nici în noiembrie, nu s-a potrivit nici acum. Asta nu vă dă de gândit? Gata! Oamenii s-au săturat să voteze răul cel mai mic. Acum au avut de ales între două idei: pe de o parte, aceea de a urma calea europeană, iar pe de altă parte, aceea de a arunca țara în haos. Treziți-vă! Dincolo de victorie, faptul că peste cinci milioane de români au fost gata să arunce țara în haos ar trebui nu numai să vă îngrijoreze (nu să „priviți cu îngrijorare”, precum fostul nostru prezident!), ba mai mult, ar trebui să vi se înroșească obrajii de rușine. Asta pentru o parte a puterii… Pentru cealaltă, mesajul este: nu te poți bate cu cărămida în piept că lupți împotriva corupților, pentru ca mai apoi să te aliezi cu ei și să le copiezi năravurile, fără să te aștepți ca electoratul să nu te amendeze. Vremea baronilor locali a trecut. S-a văzut la vot. Nu mai mergeți pe acest model, că nu mai funcționează! Oameni buni, dacă nu vă veți reforma, dacă nu veți propune fețe noi, nepătate, necoruptibile, dacă nu veți limita influența clientelei politice, dacă nu veți construi pârghii economice eficiente pentru popor, dacă nu veți reuși să absorbiți fonduri europene, atunci, la viitoarele alegeri, suntem mâncați! Toți! Și voi, guvernanții, și noi, guvernații! Lupta e grea. S-a câștigat o bătălie, dar nu și războiul, așa încât cel mai rău lucru ar fi să vă culcați pe o ureche. Un lucru esențial de făcut cât mai repede ar fi acela de a destructura organizațiile neo-legionare și de a-i trage la răspundere pe cei care le-au susținut. Știu, e greu. Mai ales prin prisma faptului că e foarte posibil ca unii dintre susținătorii lor să se găsească printre voi, în structurile statului sau în mediul bisericesc, de care vă este atât de teamă să vă atingeți din cauza prizei mari pe care o are la o secțiune importantă din electorat, pe care nu vreți să o supărați. Ghici ce! Ați reușit deja să o supărați, așa încât nu mai aveți ce pierde. Mai jos de atât în sondajele despre încrederea populației în voi nu puteți ajunge. Dacă totuși reușiți să ajungeți, înseamnă că deja ați dispărut. Noi nu vrem să dispăreți fiindcă, ne place sau nu, sunteți garanția democrației. Mă rog… Nu voi, direct, ci pluripartitismul pe care îl reprezentați. Hai! Îndrăzniți să aveți „cojones”! Dacă nu de dragul nostru, măcar de dragul supraviețuirii voastre politice.
Concluzie: neo-nazismul moscovit post sovietic poate fi înfrânt doar practicând democrația și bunul simț. Poate că ele par niște arme anemice, dar, dacă ar fi existat case de pariuri pe vremea aceea, nimeni nu i-ar fi dat vreo șansă lui David în fața lui Goliath. Totuși…
