George Simion s-a dus la Paris ca să ne facă de râs. N-a ratat. Joi seară, în direct pe CNews, acest specimen politic cu IQ de șef de galerie a livrat un moment de umilință națională, transmis pe cablu, în prime time, în Franța.
Ce s-a întâmplat acolo nu poate fi numit „ieșire publică” sau „interviu politic”. A fost un atentat, nu cu bombă, ci cu prostie. Un act de sinucidere diplomatică în direct, un atentat la minima decență intelectuală pe care ar trebui s-o aibă cineva care pretinde că reprezintă România.
CNews, televiziune cunoscută pentru simpatiile sale față de extrema dreaptă: Marine Le Pen, Eric Zemmour și restul companiei de marionete isterice, nu e tocmai CNN. Și, totuși, Simion a reușit performanța de a fi ridiculizat chiar acolo, de a fi pus la colț cu zâmbetul pe buze de niște moderatori care, în mod normal, ar fi trebuit să-i fie aliați de discurs. Dar nu. Când ajungi să fii luat peste picior chiar de fanii conservatorismului agresiv, e clar: ai atins fundul sacului. L-ai găurit. Și continui să sapi.
Vorbind în română, cu expresii franțuzești pronunțate de parcă le-a citit fonetic de pe un ambalaj de brânză topită, Simion s-a apucat să-l acuze pe Emmanuel Macron de „tendințe dictatoriale”. Și, pentru că atunci când cade în gol, omul nu se oprește, ci accelerează, a comparat Franța cu Iranul. Da, Franța, republica care a inventat libertatea modernă, comparată cu o teocrație care își execută protestatarii în piețele publice. Și pe cine acuză Simion? Pe Macron, singurul lider european care a vorbit răspicat despre ingerința rusă în alegeri. „Care nu există”, ne spune Simion, într-un ton de certitudine absolută, ca și cum s-ar pricepe la geopolitică mai bine decât serviciile de informații occidentale.
Rezultatul? Moderatorii francezi au început să râdă. A fost râsul acela greu, apăsat, pe care-l ai când în fața ta nu e un om serios, ci o caricatură. Un ins care a confundat studioul CNews cu șandramaua unui talk-show de provincie în care se discută despre cipuri, reptilieni și „marea trezire a neamului românesc”.
„Fac o paralelă cu Iranul, cu ayatolahii care decid cine poate candida”, a spus. Răspunsul moderatorului francez a fost devastator: „Mergeți prea departe. Nu putem compara Franța cu Iranul, vă garantez. Nu cred că, după aceste declarații, veți fi primit prea rapid la Palatul Élysée.” Traducere: „N-aveți ce căuta în civilizație.” Și are dreptate.
Așa ceva nu e gafă. Nu e greșeală. Nu e incompetență. E reavoință combinată cu prostie solidificată. E propagandă putinistă cu accent dacopat. Pentru că Simion nu e doar prost informat; e periculos. Recită tezele Kremlinului cu exact aceeași terminologie: „Ați pierdut relația cu Dumnezeu”, „vă mutilați copiii cu operații de schimbare de sex”, „orașe murdare și fără Dumnezeu”. Așa ceva nu spune un om liber. Asta e limbajul oficial al Rusiei lui Putin. Ăsta e vocabularul folosit de dușmanii democrației occidentale. Și Simion îl mânuiește cu dezinvoltura unui om care știe exact ce face.
Când unul dintre jurnaliști i-a spus că „vă prefaceți că-l criticați pe Putin, dar folosiți exact argumentele lui”, n-a greșit deloc. Iar faptul că Simion a înghițit replica și a mers mai departe cu elucubrațiile sale arată cât de adâncă e prăpastia dintre el și realitate.
Cireașa de pe tort? Declarația stupefiantă: „Pentru prima oară avem alegeri libere în România.” Spusă cu fața senină, de un om care are obrazul mai gros decât pereții de la Rahova. E un afront direct adus istoriei recente a României. Un scuipat în fața tuturor celor care au votat liber în ultimele trei decenii. În logica lui Simion, tot ce s-a întâmplat din 1990 până în 2024 a fost o farsă. O fraudă. Doar el, „alesul poporului”, vine acum să legitimeze procesul democratic. Pe care tocmai l-a făcut harcea-parcea prin minciună și impostură.
Și, pentru că delirul nu avea încă destule grade, mai adaugă: „Nu am nevoie să fiu primit la Palatul Élysée” Nu, sigur că nu. Așa cum niciun hoț nu are nevoie de ușă: intră pe geam, când nu-l vede nimeni.
George Simion nu e un accident. E un produs. Al prostiei validate electoral. Al haosului educațional. Al frustrării și resentimentului care se confundă, greșit, cu verticalitatea. Nu e un politician. E o goarnă. Una care urlă în urechile unei țări care nu mai distinge între decență și spectacol, între lider și saltimbanc.
Jurnalistul francez n-a fost ironic. A fost precis. „Nu cred că veți fi primit prea curând la Élysée”. Nici nu trebuie. Simion nu e omul care să stea la masă cu liderii lumii libere. El e omul care dărâmă masa, sparge paharele, varsă vinul și acuză ospătarul că e agent globalist.
„Tânărul protejat” s-a dat în stambă. S-a văzut tot: vidul din cap, aroganța din glas, disprețul față de civilizație. Și, ca de obicei, ne-a făcut de parastas. Din nou. Cu aplombul celui care n-are habar cât rău face. Și nici nu-l interesează.
