ÎPS Teodosie se face vinovat de mutilarea Constanței cu o invazie de șandramale sfințite în regim de urgență. În opinia mea, acele construcții ridicate ilegal pe spații verzi, pe trotuare, între blocuri, în parcuri și prin toate colțurile în care o autoritate lașă a închis ochii nu pot fi numite biserici. Sunt dughene cu acoperiș înclinat, grefate pe oraș ca niște excrescențe tumorale. Ce slăvești, mai exact, când înghesui crucea printre maghernițe și garaje abandonate? Îți bați joc de Dumnezeu, Înaltule. Îți bați joc de Constanța.
Și dacă n-ar fi fost de ajuns că a pus orașul la rugă, într-o baie de kitsch pseudo-ortodox, iată că, azi, 11 mai 2025, Arhiepiscopul Tomisului a coborât din turla spiritualității în platoul campaniei electorale. A ajuns la sediul AUR Constanța, unde a ținut o slujbă, nu pentru sufletele credincioșilor, ci pentru scorul electoral al unui partid. A oficiat o liturghie cu tentă de miting, în care a pomenit pe nume candidații și liderii politici, învârtind cădelnița ca pe un steag de partid.
„Să ne revedem pe 18, 20 sau 21, când o fi un rezultat sănătos”, a spus sfinția sa. Ce să înțelegem de aici? Că Dumnezeu, după ce a terminat de creat cerul și pământul, a intrat și în staff-ul de campanie al AUR? Că se uită din înalturi și calculează scoruri la turul 2? Că Însuși Cel de Sus a fost de acord să devină consultant politic pentru domnii George, Călin, Ana Maria și alți robi ai Domnului?
„Dă-le, Doamne, sănătate, zile bune și îndelungate, viață pașnică, pentru toate bunăsporire, credință luminată, nădejde tare și dragoste curată.” Așa a behăit ierarhul. Dintr-o instituție care ar trebui să propovăduiască credința, Teodosie a făcut un organ de propagandă politică, cu aghiasmă în loc de afișe și slujbe în loc de clipuri electorale.
Evident, totul în disprețul brutal al Statutului Bisericii Ortodoxe Române, care interzice expres implicarea clerului în politică. Articolul 123, alineatul 1: „Este interzisă implicarea clericilor în activități partinice ori în promovarea de persoane sau doctrine politice.” Dar, în cartea de reguli a lui Teodosie, acest articol e scris cu cerneală simpatică. Nu se vede decât dacă vrea el.
Acesta nu mai este un păstor. E un politician cu mitră. Un agent imobiliar cu cruce. Un producător de telenovele religioase pentru electoratul naiv, cu ochii umeziți de aghiasmă și cu mintea sufocată de sloganuri gen „neamul, țara și Dumnezeu”. Pe Dumnezeu însă, l-a scos forțat în stradă, l-a tras de barbă în cabina de vot, l-a pus în discursuri de partid și, mai nou, l-a înrolat ca furnizor de rezultate sănătoase.
Printre șandramale și slujbe improvizate, Teodosie confundă Împărăția Cerurilor cu sediul AUR. Rușine
