În data de 9 mai 1945, la cartierul general sovietic din Berlin, a fost semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste, marcând sfârșitul oficial al celui de-Al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război. Deși în Asia conflictul a continuat până în august, momentul de la Berlin rămâne unul dintre cele mai importante repere istorice ale secolului XX.
Pentru liderul sovietic Iosif Stalin, victoria în fața Germaniei condusă de Adolf Hitler nu trebuia doar câștigată militar, ci și consolidată propagandistic. A vrut o imagine simbol, o replică la celebra fotografie americană „Raising the Flag on Iwo Jima”, care imortaliza momentul în care soldații americani ridicau drapelul SUA pe insula japoneză.
Această dorință a condus la una dintre cele mai cunoscute și regizate fotografii ale secolului: „Steagul roșu pe Reichstag”, realizată de fotograful sovietic Evgheni Haldei. Imaginea, devenită simbol al victoriei URSS, a fost însă minuțios pusă în scenă, retușată și falsificată pentru a corespunde rigorilor ideologice ale regimului de la Moscova.
Povestea din spatele imaginii
Fotografia a fost realizată la două zile după ce soldații sovietici arboraseră pentru prima dată steagul roșu pe clădirea Reichstagului, în timpul luptelor intense pentru Berlin. Haldei, care lucra pentru agenția oficială TASS, venise cu un steag fabricat din materiale roșii folosite la ședințele Partidului Comunist, confecționat cu ajutorul unui croitor prieten.
După două încercări nereușite – una la Aeroportul Tempelhof și alta la Poarta Brandenburg – fotograful a găsit cadrul perfect pe acoperișul Reichstagului, unde a regizat momentul în care un soldat sovietic ridica steagul. Tânărul soldat fotografiat era ucraineanul Alexis Kovalev, iar alături de el se aflau Leon Gorișev din Minsk și Abdulhakim Ismailov din Daghestan.
Evgheni Haldei a tatonat mult terenul înainte de a face fotografia care va rămâne în istorie”, remarcă jurnalistul Renaud Février în „L’Observateur”.
Am căutat mult timp cel mai bun unghi. Voiam ca fotografia să arate ceva din Berlin. Am folosit tot filmul”, mărturiseşte Haldei.
Ajuns în faţa Reichstag-ului, l-am scos şi soldaţii au început să strige: «Dă-ne steagul, îl vom pune pe acoperiş», spune el.
I-am cerut unui tânăr soldat să-l ţină cât mai sus posibil. Avea 20 de ani, se numea Alexis Kovalev. Căutam unghiul bun şi i-am spus să-l ridice şi mai sus. El a răspuns: «de acord, dar cineva să mă ţină de picioare». Aşa s-a întâmplat, a povestit fostul fotograf.
La Moscova, fotografia a fost imediat preluată de propagandă, dar nu fără intervenții. Un redactor al TASS a observat că soldatul care ținea picioarele camaradului avea două ceasuri la mână – un detaliu problematic, sugerând jaful de război. Imaginea a fost modificată: unul dintre ceasuri a fost șters, iar fundalul înnourat pentru a accentua dramatismul.
Să arăţi că un erou al Uniunii Sovietice, eliberator al capitalei Reich-ului, este un tâlhar de cadavre este evident de neconceput”, explică, în mod usturător, Pierre Bellemare şi Jérôme Equer. „Mai ales că la acea vreme circula un dicton: «soldatul rus are două slăbiciuni: cizmele şi ceasurile»”, adaugă ei.
Mult timp, regimul sovietic a pretins că în fotografie apar soldați aleși personal de Stalin. Timp de 50 de ani, cei trei soldaţi din fotografie erau cunoscuţi oficial ca fiind georgianul Meliton Kantaria, care ar fi fost însărcinat de Stalin în persoană să ridice steagul, ţinut, potrivit propagandei sovietice, de ruşii Mihail Egorov şi Aleksei Berest.
În realitate, Stalin a inventat toată această poveste. Cei trei nu au ridicat niciun steag, nici la 30 aprilie, nici la 2 mai 1945.
Minciuna a durat mult timp, până în 1995, când, la un eveniment de comemorare a 50 de ani de la încheierea războiului, un fost soldat ucrainean, Alexis Kovalev, cel menţionat de Haldei, s-a recunoscut în fotografie:
Da, eu sunt acolo. Şi alături de mine sunt Leon Gorîşev din Minsk şi Abdulhakim Ismailov din Daghestan”. „Un trio mai heteroclit şi mai puţin simpatic pentru georgianul Stalin”, subliniază Renaud Février.
Soarta lui Evgheni Haldei
Deși a fost autorul uneia dintre cele mai celebre fotografii din istorie, Haldei nu a fost recompensat de regimul pe care l-a slujit. Evreu de origine și considerat „cosmopolit” în valul de antisemitism postbelic, a fost demis de la TASS în 1948. A mai lucrat la „Pravda” între 1959 și 1970, după care a fost exclus definitiv din presa oficială. A revenit în atenția publicului abia după prăbușirea URSS, când a putut vorbi liber despre manipulările propagandei sovietice.
Uneori am avut fotografii respinse pentru că în ele se vedeau prea mulţi morţi sovietici”, a povestit el.
Haldei a murit în 1997, la 80 de ani. Cu doi ani înainte, la un festival din Franța, s-a întâlnit cu Joe Rosenthal – autorul fotografiei de la Iwo Jima – într-o simbolică reunire a celor două imagini care au definit sfârșitul războiului în ochii a două lumi rivale.
Cel de-Al Doilea Război Mondial a lăsat în urmă o tragedie umanitară de proporții: aproximativ 60 de milioane de victime, dintre care 40 de milioane civili. Multe au fost rezultatul genocidului, masacrelor, foametei și bolilor. Astăzi, 9 mai este comemorat în Europa ca Ziua Victoriei asupra Nazismului – dar în fostul spațiu sovietic, rămâne o zi încărcată de ambiguități, în care adevărul istoric a fost adesea distorsionat în numele ideologiei.
