Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cunoscut ca purtătorul de biruință, una dintre cele mai iubite și cinstite figuri sfinte din calendarul religios. Dincolo de semnificația religioasă, ziua este marcată de o bogăție de tradiții, obiceiuri și superstiții, păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural.
Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, în jurul anului 270 d.Hr., într-o familie creștină. La doar 20 de ani, s-a înrolat în armata romană, unde s-a remarcat rapid prin vitejie, devenind căpitan în garda imperială. În ciuda rangului său, Gheorghe nu și-a abandonat niciodată credința creștină.
În anul 303, în urma edictului împăratului Dioclețian de prigonire a creștinilor, Gheorghe a refuzat să renunţe la credința saă, cu toate că i s-au promis onoruri și bogății Avea doar 33 de ani când a fost arestat și supus la torturi cumplite, iar în cele din urmă a fost decapitat. Sacrificiul său a inspirat numeroase opere de artă, fiind reprezentat de mari pictori precum Raphael sau Rubens,
Sfântul Gheorghe este celebrat pentru martiriul său din timpul persecuțiilor creștine ale împăratului Dioclețian, în secolul al IV-lea. Refuzând să renunțe la credința creștină, a fost întemnițat și torturat, fiind în cele din urmă decapitat pe 23 aprilie. Din acest motiv, ziua sa de prăznuire este legată de curajul în fața răului și de statornicia în credință.
În iconografie, este reprezentat călare pe un cal alb, străpungând cu sulița un balaur – imagine ce simbolizează victoria binelui asupra răului și lupta cu diavolul.
Sfântul Gheorghe a devenit un simbol al luptei împotriva răului și un protector al celor care se confruntă cu pericole. În tradiția românească, Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul soldaților, dar și al ciobanilor. În noaptea dinaintea sărbătorii, stânele și grajdurile sunt protejate prin ritualuri: ușile și ferestrele se ung cu usturoi, animalele sunt afumate cu tămâie, iar la intrare se pune o greblă cu dinții în sus pentru a alunga spiritele rele.
Tradiții populare de Sfântul Gheorghe: între renașterea naturii și protecția spirituală
Sărbătoarea este considerată un reper al începutului de an pastoral, legat de reînnoirea vieții și a naturii. Mai ales în satele românești, Sfântul Gheorghe este considerat un apărător al gospodăriilor, animalelor și oamenilor.
Împodobirea caselor cu ramuri verzi
În noaptea dinaintea zilei de 23 aprilie, casele, porțile, grajdurile și adăposturile de animale sunt împodobite cu crengi verzi – în funcție de regiune: stejar, păr, rug, fag, gorun sau leuștean. Acestea simbolizează renașterea naturii, dar sunt și talismane de protecție împotriva spiritelor rele.
Scăldatul ritual înainte de răsărit
În multe zone, oamenii obișnuiau să se scalde în ape curgătoare înainte de răsăritul soarelui, pentru sănătate și curățare spirituală. Se credea că astfel se alungă toate relele și bolile, iar trupul capătă energie pentru tot anul.
Busuiocul pentru noroc și cinste
O altă credință spune că busuiocul semănat înainte de răsărit, în această zi, aduce cinste celui care se spală cu roua adunată de pe el. Roua din dimineața Sfântului Gheorghe este considerată sacră și purificatoare.
Superstiții și semne ale vremii în ziua de Sfântul Gheorghe
- Dacă în dimineața zilei este rouă multă sau pâclă, e semn de an bogat.
- Dacă plouă, e de bine pentru recolta de grâu și fân.
- Se spune că cine doarme în această zi ia somnul mieilor – adică va fi leneș tot anul.
- Gunoiul adunat în această zi se pune la rădăcina pomilor, pentru ca aceștia să fie roditori.
Este un moment prielnic pentru culegerea plantelor medicinale – considerate în această zi mai puternice și eficiente.
Ziua de Sfântul Gheorghe nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și una a calendarului agrar și spiritual, reflectând legătura profundă a omului cu natura, cu anotimpurile și cu forțele invizibile ale lumii. Este un moment de protecție, curățare și început, marcat de numeroase practici cu valențe magice.
Care este semnificația numelui Gheorghe
Numele Gheorghe (Gheorghios) provine din limba greacă (Άγιος Γεώργιος, Ágios Geó̱rgios,) și este sinonim cu: “agricultor” sau “lucrător al pământului.
Prenumele Gheorghe provine de la „Georgios” din greacă și este format din două rădăcini: „ge” care înseamnă “pământ”, iar „ergon” care înseamnă „muncă” sau „lucru”.
Potrivit obiceiurilor populare, din 23 aprilie, se instalează oficial primăvara și se încep treburile în gospodărie și muncile pământului.
Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Gheorghe
Printre sărbătoriții zilei de 23 aprilie se numără persoanele care poartă numele de: Gheorghe, George; Georgiana, Georgian, Giorgică, Georgi; Georgean, Georgel, Georgian; Georgică/Georgica, Georgeta, Geta; Gheorghiţă/Gheorghița, Ghiorghe, Ghiorghi; Ghiţă/Ghita, Gicuţă/Gicuta; Gică/Gica, Gigel; Getuţa/Getuță; Gherghina, Ghiorghina; Gicuţă/Gicuța; Gigi, Gina.
