Iarăși s-au tulburat apele suveranismului prin bălțile mioritice, ridicându-se un vârtej ca din zbaterile unor pițigoi fără căpătâi, de parcă stolul și-ar fi pierdut nordul. După lungi sfătuiri, strecurate printre aburii de cafea și fumul de țigară de la ceas de noapte, căpeteniile de la AUR și POT s-au privit lung, s-au sfătuit cu guru Călin și, cu ochii strânși a cumpănă, au scos din sertar Planul B. Că doar n-avea să rămână glia fără vodă, nu-i așa? Povățuitori avem, dar să fie doi, căci lupta cu diavolul globalist este grea.
Iar dacă vorba slobodă a lui Simion, cea cu jupuirea, îl va scoate din joc prin hotărârea BEC-ului sau CCR-ului, suveraniștii nu pot rămâne fără stegar. Așa că și-au dublat șansele: doi candidați pentru Cotroceni, doar-doar măcar unul va ajunge la liman. Gura lumii spune că, Călin al lui Georgescu, deși eliminat din cursa prezidențială, nu poate fi dat uitării. Zestrea sa de voturi nu trebuie risipită, așa că strategii suveranismului îl vor înfige în noul tablou drept viitor prim-ministru, salvator de neam și țară, în cazul în care vreunul dintre cei doi ajunge la Cotroceni.
George Simion, țanțoș ca un cocoș de cânepă, și Ana Maria Gavrilă, strecurată pe post de rezervă la vedere, s-au înfățișat lumii cu hotărârea de a pune mâna pe frâiele țării.
Gavrilă, cu rugăciunea făcută dis-de-dimineață, grăiește poporului că trebuie să le stea aproape, căci fără ei suveranismul s-ar scutura ca frunza de salcâm pe vânt de toamnă. Iar noi, cu mic, cu mare, am fi doar un abur în răcoarea dimineții. Cât despre Simion, el ridică steagul unității și ne dă de veste că nu există „altă soluție”. Neamul s-a trezit în conștiință și trebuie să lupte până la capăt pentru a se întoarce la libertatea codrilor de altă dată.
Într-un răstimp de mânie, Simion, ca un haiduc scăpat de sub glugă, a slobozit o zicere strașnică: „Cei care au comis lovitura de stat ar trebui jupuiți de vii în piața publică”. Grele vorbe, aruncate în vânt ca pleava de toamnă, fără teamă că vreo ureche mai plecată la litera legii le-ar putea lua de bune. Dar cum a doua zi și Parchetul a prins de veste, Simion s-a schimbat la față, de parcă ar fi șoptit altă rugăciune în lumina lumânării. Și-acum, cu sabia legii deasupra capului, riscă să fie scos din horă de BEC sau CCR, lăsând suveraniștii cu mâinile goale. Iată de ce s-a plănuit această stratagemă cu două capete – să nu rămână tabăra orfană de vodă.
Până una-alta, așteptăm. Vine și ceasul când pajiștea politică se va scutura de uscături. Poate că vântul va fi aspru de data asta. Poate vom scăpa și de ăstia doi.
