Constanța se pregătește să primească încă o promisiune cu șanse mari să rămână pe hârtie, de data aceasta sub forma unui pasaj suprateran invizibil, dar totuși estimat la 85 de milioane de lei. Da, ați citit bine! A fost inclus în lista de investiții a CNAIR, ceea ce, în limbaj birocratic, înseamnă că am ajuns la faza în care se fac comunicate de presă optimiste și postări pe Facebook despre „Constanța Europeană”.
Pasajul fantomă de la Tomis-Aurel Vlaicu: 85 de milioane de lei pentru un vis frumos
De unde vin banii? Teoretic, din fonduri europene. Practic… vedem noi
Viceprimarul Costin Răsăuțeanu ne asigură că banii sunt 100% europeni, așa că nu trebuie să ne îngrijorăm că s-ar pierde ceva din bugetul local. Dar stai, că fondurile astea trebuie accesate, trebuie să fie cereri depuse la timp, trebuie să existe proiecte complete, iar la cum merge administrația locală, ne întrebăm dacă în 2035 vom avea măcar o machetă 3D.
Până atunci, ședințele Consiliului Local sunt pline de entuziasm: se aprobă Acorduri de Parteneriat, se fac licitații pentru documentații, se dau avize de mediu… toate, evident, fără să miște un singur metru de asfalt.
Ce va face pasajul? Îl vom imagina împreună
Ne promit că pasajul va fluidiza traficul infernal din nordul Constanței, acolo unde, la fiecare oră de vârf, oamenii își pun la îndoială alegerile în viață stând blocați pe bulevard. O veste bună pentru cei din Palazu, Ovidiu și Tomis Plus: într-un viitor ipotetic, în care CNAIR chiar finalizează ceva la timp, poate nu veți mai face 40 de minute pentru 3 kilometri.
S-a aprobat deja 2 milioane de lei pentru studii, ceea ce, după experiența noastră cu proiectele de infrastructură, înseamnă că undeva prin 2026-2027 vom avea o schiță frumoasă și un video de prezentare. Executarea lucrării? Detalii, detalii.
„Lucrările vor începe curând” – traducere: Va fi exact ca autostrada spre sudul litoralului
Dacă vreți să vedeți pasajul, aveți două opțiuni:
Pe hârtie, printr-un nou studiu de fezabilitate care va mai costa câteva milioane.
În visele optimiste ale administrației locale, unde deja circulăm pe pasaje suspendate ca-n Tokyo.
Realitatea? Poate, peste un deceniu, ne vom uita la niște stâlpi izolați, lăsați să ruginească, la fel ca multe alte proiecte „aproape începute”.
Până atunci, vă dorim succes în continuare la statul la cozi kilometrice, iar dacă vreți o adevărată experiență supraterană, mai bine luați avionul spre o țară unde infrastructura chiar se face.
