Israelul a eliberat, luni, 90 de prizonieri palestinieni, la câteva ore după ce trei ostatice israeliene au fost eliberate de Hamas, în cadrul armistiţiului dintre armata israeliană şi mişcarea islamistă palestiniană din Fâşia Gaza, relatează AFP, citat de news.ro.
Armistițiul dintre Israel și Hamas, intrat în vigoare duminică, reprezintă un moment crucial în conflictul din Gaza, mai ales prin implicarea directă a mai multor actori internaționali, precum Qatar, Statele Unite și Egipt, în medierea acordului. În acest context, schimburile de prizonieri și ostatici constituie o componentă centrală, dar și sensibilă, a eforturilor de a aduce stabilitate în regiune.
Schimburile de prizonieri și ostatici: un echilibru delicat
Eliberarea a 90 de prizonieri palestinieni de către Israel, în paralel cu predarea celor trei ostatice israeliene, subliniază natura tensionată a acestor negocieri. Printre ostaticele eliberate de Hamas se numără persoane cu origini internaționale, precum britanico-israeliana Emily Damari, româno-israeliana Doron Steinbrecher și Romi Gonen, care are, de asemenea, rădăcini românești. Capturate în circumstanțe dramatice, acestea au devenit simboluri ale suferinței provocate de războiul început pe 7 octombrie 2023, când Hamas a atacat Israelul, declanșând o escaladare masivă a violențelor.
De partea cealaltă, Israelul a eliberat palestinieni descriși de autoritățile israeliene drept „teroriști”. Aceștia sunt considerați eroi de către comunitățile palestiniene, iar primirea lor triumfală în Beitunia, în apropiere de Ramallah, reflectă sentimentele puternice de solidaritate și rezistență față de ocupație.
Un armistițiu cu speranțe și temeri
Acordul prevede încetarea temporară a ostilităților și implementarea unui proces etapizat, care să includă:
- Eliberarea treptată a ostaticilor israelieni rămași – 33 de persoane în prima fază, urmată de negocieri pentru ceilalți.
- Eliberarea unui număr semnificativ de prizonieri palestinieni – aproximativ 1.900, dintre care mulți vor fi exilați în Qatar sau Turcia.
Această abordare etapizată sugerează intenția mediatorilor de a asigura un proces controlat, care să mențină angajamentul ambelor părți. Totuși, declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a avertizat că Israelul își rezervă dreptul de a relua războiul „dacă este necesar”, și ale liderilor Hamas, care condiționează continuarea armistițiului de respectarea înțelegerii de către Israel, arată cât de fragilă este această pace temporară.
Impactul internațional și regional
Rolul actorilor internaționali este esențial. Qatarul, Egiptul și Statele Unite au acționat ca mediatori, iar succesul inițial al acordului sugerează că aceștia ar putea juca un rol decisiv în negocierile viitoare. De asemenea, revenirea lui Donald Trump în prim-planul politicii internaționale ridică întrebări cu privire la posibilele schimbări în abordarea SUA față de conflict.
În același timp, în regiune există un interes semnificativ pentru reconstrucția Fâșiei Gaza, grav afectată de bombardamentele intense. Aceasta ar putea deveni o platformă pentru noi negocieri, dar și un punct sensibil, având în vedere controlul strict pe care Israelul îl menține asupra fluxurilor de materiale și resurse către Gaza.
Perspectiva unui „sfârșit definitiv” al războiului
Acordul de armistițiu, descris de mediatori ca un prim pas spre „sfârșitul definitiv” al războiului, se confruntă cu multiple obstacole. Printre acestea, principalele provocări sunt:
- Încrederea între părți: Istoricul acordurilor anterioare arată că lipsa de încredere reciprocă poate duce la colapsul înțelegerii.
- Situația ostaticilor: În special în cazul celor decedați, returnarea trupurilor rămâne o problemă delicată.
- Reconstrucția Gaza: Implică o colaborare internațională amplă, dar și concesii politice sensibile.
Deși acest armistițiu marchează un moment de respiro, el este departe de a reprezenta o soluție definitivă la conflictul israeliano-palestinian. Succesul său depinde de respectarea angajamentelor de ambele părți, sprijinul continuu al mediatorilor internaționali și, poate cel mai important, de voința politică de a transforma această pauză într-o pace durabilă.
