La 1 ianuarie 2025, România marchează 18 ani de la aderarea oficială la Uniunea Europeană, un eveniment istoric care a influențat profund dezvoltarea democratică și economică a țării. România a devenit stat membru al UE pe 1 ianuarie 2007, alături de Bulgaria, după un proces amplu și complex de integrare europeană.

Drumul României către aderare a început în 1995, odată cu depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană. O etapă semnificativă a fost atinsă în 1999, când Consiliul European, reunit la Helsinki, a decis deschiderea negocierilor cu mai multe state candidate, inclusiv România. În 2000, aceste negocieri au fost oficial demarate și s-au desfășurat pe parcursul a patru ani. În decembrie 2004, Consiliul European a consfințit finalizarea negocierilor, confirmând angajamentul României de a îndeplini criteriile de aderare.

Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005, la Luxemburg, în cadrul unei ceremonii oficiale. Din partea României, tratatul a fost semnat de președintele Traian Băsescu, prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu și negociatorul-șef Leonard Orban. Acest document a reprezentat piatra de temelie a integrării României în Uniunea Europeană, simbolizând eforturile conjugate ale autorităților și societății românești de a se alinia valorilor și standardelor europene.

Aderarea la Uniunea Europeană a adus beneficii semnificative, precum accesul la fonduri europene, libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor, precum și integrarea într-un spațiu economic și politic stabil. În același timp, procesul a impus adoptarea unor reforme esențiale în justiție, economie și administrație publică.

În cei 18 ani de apartenență la UE, România a realizat progrese remarcabile, inclusiv modernizarea infrastructurii, atragerea investițiilor străine și consolidarea statului de drept. Aceste transformări au contribuit la integrarea profundă a țării în structurile europene, consolidând statutul României ca membru de încredere al Uniunii Europene.

Scurt istoric al relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană

Anii ’90 – Primii pași spre aderare

• 1993, 1 februarie: România semnează Acordul European, instituind o asociere între România și Comunitatea Europeană.
• 1995, 1 februarie: Acordul European intră în vigoare.
• 1995, iunie: România depune cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană.
• 1997, iulie: Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, incluzând opinia asupra cererii de aderare a României.
• 1998, noiembrie: Publicarea primului Raport de Țară al Comisiei Europene privind procesul de aderare a României.
• 1999, iunie: Adoptarea Planului Național de Aderare la Uniunea Europeană.
• 1999, decembrie: Consiliul European de la Helsinki decide începerea negocierilor de aderare cu șase țări candidate, inclusiv România.

2000-2006 – Negocieri și reforme

• 2000, februarie: Lansarea oficială a negocierilor de aderare la reuniunea Consiliului UE pentru Afaceri Generale.
• 2002, noiembrie: Parlamentul European consideră data de 1 ianuarie 2007 ca termen-țintă pentru aderarea României.
• 2002, decembrie: Consiliul European de la Copenhaga adoptă foile de parcurs pentru România și Bulgaria.
• 2003, martie: Publicarea unei ediții revizuite a Parteneriatului de Aderare cu România.
• 2004, decembrie: Consiliul European confirmă politic finalizarea negocierilor de aderare.
• 2005, 13 aprilie: Parlamentul European aprobă aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
• 2005, 25 aprilie: România semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

2007 – Aderarea oficială

• 2007, 1 ianuarie: România devine membru al Uniunii Europene, cu măsuri specifice pentru a preveni deficiențele în domenii precum siguranța alimentară, fondurile agricole, reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției.

Perioada post-aderare

• 2009, iunie: Primele alegeri europene în calitate de stat membru. România alege 33 de europarlamentari.
• 2014, 1 ianuarie: Eliminarea restricțiilor pe piața muncii pentru lucrătorii români în UE.
• 2019, ianuarie-iunie: România deține, pentru prima dată, Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.