Într-o perioadă în care România se confruntă cu un deficit bugetar alarmant, Guvernul a ales să răspundă printr-o serie de măsuri fiscale de tip „ordonanță-trenuleț”, aplicate cu o transparență aproape inexistentă și cu un impact devastator asupra mediului de afaceri.
La doar o zi după discuțiile oficiale cu reprezentanții sectorului privat, în care autoritățile promiteau consultări și o abordare deschisă, a fost anunțată publicarea unor măsuri fiscale care nu doar că au luat prin surprindere antreprenorii, dar vor intra în vigoare cu un termen de aplicare extrem de scurt, de doar câteva zile. Într-o perioadă în care companiile trebuie să își planifice bugetele pentru anul următor, guvernanții impun taxe suplimentare și elimină facilități fiscale, fără a oferi niciun cadru adecvat de discuție.
Această abordare, bruscă și lipsită de transparență, ridică semne de întrebare asupra capacității Executivului de a înțelege realitățile economice ale țării. Reintroducerea unor taxe, cum ar fi „taxa pe stâlp”, care vizează direct sectoarele cheie ale economiei — precum IT-ul, construcțiile și agricultura — pune în pericol competitivitatea companiilor care investesc cel mai mult în dezvoltarea infrastructurii economice ale țării. Aceste sectoare sunt esențiale pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, iar impozitele suplimentare le vor afecta grav capacitatea de a investi și de a sprijini economia națională. Guvernul a promis în trecut renunțarea la taxe dăunătoare, dar a ales, în schimb, să aplice măsuri fiscale care riscă să frâneze progresul.
Cu toate acestea, ceea ce este cu adevărat îngrijorător este faptul că măsurile fiscale au fost impuse fără niciun fel de consultare reală, fără o dezbatere aprofundată, și fără o perioadă de pregătire suficientă pentru ca mediul de afaceri să se adapteze. Guvernul a afirmat în repetate rânduri că nu va lua măsuri fiscale pe termen scurt și că orice schimbare va fi anunțată cu minim 3-6 luni înainte de aplicare. Însă acum, antreprenorii sunt obligați să se conformeze unor noi taxe, aplicate imediat, fără un interval de timp rezonabil pentru ajustări.
În loc să se concentreze pe îmbunătățirea gestionării cheltuielilor publice și pe reforma administrației, guvernanții au ales calea ușoară a taxării suplimentare. Astfel, nu se rezolvă cauzele profunde ale deficitului bugetar, ci se continuă cu măsuri care ar putea dăuna și mai mult economiei românești pe termen lung. Sectorul privat a contribuit considerabil la PIB, iar guvernanții trebuie să înțeleagă că impunerea unor taxe suplimentare pe termen scurt va slăbi încrederea și va împiedica dezvoltarea sustenabilă.
Mai mult, guvernanții par să ignore complet faptul că instabilitatea fiscală generează un climat de nesiguranță care afectează orice tip de investiție pe termen lung. O economie sănătoasă se bazează pe predictibilitate și pe parteneriate reale între autoritățile publice și mediul de afaceri. În schimb, guvernanții par să fi ales să abordeze problemele economice cu măsuri ad-hoc, fără o viziune coerentă și fără a înțelege impactul pe care aceste decizii îl vor avea asupra dezvoltării economice viitoare.
Reintroducerea unor taxe care afectează sectoare-cheie este un semnal periculos. Companiile care fac cele mai mari investiții și care au cele mai mari contribuții la economia națională sunt cele mai afectate, iar acest lucru riscă să stopeze progresul și să erodeze încrederea în guvernanți. În loc să adopte măsuri de sprijin pentru dezvoltarea acestor sectoare, autoritățile au ales să le pună sub presiune financiară, fără a oferi o soluție clară la problemele economice fundamentale ale țării.
În concluzie, guvernanții din România riscă să pună în pericol evoluția economică a țării printr-o abordare fiscală incoerentă și prin măsuri de austeritate care nu fac decât să agraveze criza economică. În loc să sprijine sectorul privat, care este motorul creșterii economice, Executivul alege să-l împovăreze cu taxe suplimentare, fără a rezolva cauzele fundamentale ale deficitului bugetar. Lipsa de transparență și de dialog real între autorități și mediul de afaceri este un semnal îngrijorător și o dovadă clară a unei guvernări care nu reușește să construiască un cadru stabil și sustenabil pentru dezvoltarea economică a țării.
