Muzeul de Artă Populară Constanța a împărtășit pe pagina sa de Facebook o poveste legată de tradițiile de Ignat, sărbătoare cu dată fixă (20 decembrie), asociată în tradiția populară cu sacrificiul ritual al porcului, premergător Crăciunului.
Povestea lui Ignat
În folclor, Ignat este descris ca un om sărac care primește un dar neașteptat de la Necuratul, deghizat în crescător de porci. Acesta îi oferă un porc, cerând în schimb ceea ce Ignat „are acasă”. Încrezător că nu are nimic de oferit, Ignat acceptă târgul, fără să știe că nevasta lui era însărcinată. Totuși, Dumnezeu, sub chipul unui moșneag, îl ajută pe Ignat să răspundă la cele zece ghicitori puse de Diavol, salvându-l pe prunc și făcând Necuratul să dispară. Ignat rămâne astfel cu turma de porci, devenind om avut.
Sărbătoarea în satul tradițional
Ignatul are rădăcini profunde în cultura tradițională românească, suprapunându-se peste praznicul Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox. În această zi, oamenii respectau interdicția de a lucra, excepție făcând sacrificiul porcului și pregătirea mâncărurilor pentru Crăciun.
În ajunul sărbătorii, pe 19 decembrie, o tradiție importantă era fierberea grâului, care era binecuvântat și tămâiat de capul familiei. Membrii casei mâncau din acesta, iar ce rămânea era oferit păsărilor dimineața de Ignat, ca semn de belșug.
Superstiții și obiceiuri locale
În anumite regiuni ale țării, Ignatul includea și credințe legate de gospodărie. Dacă cineva intra în casă în ajunul sărbătorii, trebuia neapărat să se așeze, pentru ca și cloștile să stea bine pe cuibare, asigurând prosperitate pentru gospodărie.
Această sărbătoare, în care spiritualitatea se împletește cu obiceiurile ancestrale, rămâne o mărturie a bogăției tradițiilor românești.
Tradiții de Ignat
În plin post, Crăciunul este anticipat de Ignat, sărbătoare cu dată fixă (20 decembrie) din calendarul popular în care are loc sacrificiul ritual al porcului.
În tradiția populară, Ignat era un om sărac căruia Necuratul, deghizat în crescător de porci, i-a dăruit un animal din turma sa în schimbul promsiunii de a-i dărui ceea ce are acasă. Omul, știindu-se sărac, i-a promis, fără să știe că îi făgăduise Diavolului pruncul din pântecele nevestei sale. Dumnezeu s-a milostovit însă de Ignat și sub chipul unui moșneag a poposit în casa săracului în noaptea în care Necuratul a venit să-și ia „darul”, ajutându-l să răspundă la cele zece ghicitori ale dracului, astfel încât acesta din urmă a plesnit de ciudă, iar Ignat a rămas cu porcii, devenind om cu stare.
Sărbătoarea populară, care se suprapune peste praznicul Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox, se bucura de mare prețuire în satul tradițional.
Ziua se ținea prin nelucrare, interdicția fiind ridicată numai pentru sacrificarea porcului și pentru pregătirile gastronomice dedicate marii sărbători a Crăciunului.
Încă din ajun, pe 19 decembrie, se fierbea grâu, iar capul familiei îl binecuvânta și îl tămâia. Din grâul fiert mănâncau toți ai casei, iar ceea ce rămânea se dădea la păsări în dimineața de Ignat.
În unele zone ale țării, dacă cineva venea în casă în ajunul Ignatului, trebuia cu tot dinadinsul să șadă, pentru ca să șadă bine și cloștile pe cuibar.
