Alegerile prezidențiale din SUA din 2024 au ajuns într-un punct crucial, cu Donald Trump în avantaj în Colegiul Electoral față de Kamala Harris, dar cu mai multe state esențiale încă în suspans. 

Primele urne s-au închis la ora 1:00, ora României, apoi la ora 2:00, ora României, votul s-a încheiat în şase state americane, inclusiv în Georgia, unul dintre statele care poate să determine câştigătorul alegerilor prezidenţiale din SUA.

Potrivit proiecţiilor pe care le fac diverse instituţii media din SUA, până în prezent, Donald Trump a câştigat 246 voturi în Colegiul Electoral, în timp ce Kamala Harris are 210 voturi. Este nevoie de cel puţin 270 de voturi electorale (voturi reprezentative pentru statele americane în Colegiul Electoral) pentru a câştiga alegerile prezidenţiale din 2024.

Printre victoriile-cheie pentru Trump se numără statele Carolina de Nord și Georgia, cu 16 voturi electorale fiecare, alături de Texas, care aduce 40 de voturi electorale. Harris a câștigat state importante precum California (54 de voturi) și New York (28 de voturi). Balanța se poate însă schimba odată ce voturile din statele așa-numite „swing states” sunt complet numărate. Aceste state, printre care se numără Arizona, Pennsylvania și Michigan, sunt extrem de competitive și pot influența decisiv rezultatul final.

Republicanii obţin un loc important în Senat

Republicanii au obținut, de asemenea, controlul Senatului, cu cel puțin 51 de locuri, ceea ce va influența semnificativ politica americană în următorii ani. Victoria în Senat a fost posibilă prin câștigarea unor state precum Ohio, unde Bernie Moreno a câștigat locul de senator, și West Virginia, unde Jim Justice a preluat locul lui Joe Manchin.

Justice îl va înlocui pe Joe Manchin, un independent care a părăsit recent Partidul Democrat după ce s-a opus multora dintre propunerile economice ale lui Joe Biden. Manchin continuă să facă parte din grupul democraţilor, iar pierderea locului său îi apropie pe democraţi de pierderea controlului asupra camerei superioare a Congresului, scrie news.ro.

Justice, în vârstă de 73 de ani, un fost democrat care a schimbat partidul în 2017, l-a învins pe democratul Glenn Elliott, fostul primar al oraşului Wheeling.

Manchin, mult timp unul dintre cei mai conservatori democraţi de pe Capitoliu, care a devenit independent la începutul acestui an, şi-a anunţat retragerea în toamna anului trecut.

Speranţele democraţilor de a păstra majoritatea depind acum de victoriile candidaţilor lor în Ohio, Montana şi, posibil, Texas şi Florida – toate state roşii (republicane).

Senatul american, care are 100 de locuri, are în actuala legislatură o majoritate democrată de 51 de locuri.

Neobişnuitul sistem electoral american

Alegerile prezidențiale din Statele Unite diferă semnificativ față de multe alte democrații, întrucât președintele este ales printr-un sistem de vot indirect, prin intermediul Colegiului Electoral. Asta înseamnă că, deși cetățenii americani merg la urne pentru a vota, rezultatul final este decis de electori, nu de votul popular în sine.

Iată cum funcționează sistemul electoral american și de ce este unic:

1. Colegiul Electoral și distribuția electorilor

SUA are un total de 538 de electori, număr care corespunde cu cei 435 de reprezentanți din Camera Reprezentanților, 100 de senatori, plus 3 electori pentru Washington D.C. Fiecare stat are un număr de electori proporțional cu populația sa: statele mai mari și mai populate, precum California, au mai mulți electori (54 în California), iar statele mai mici, cum este Wyoming, au doar 3 electori.

Electorii sunt desemnați de fiecare partid în cadrul convențiilor naționale. Senatorii și reprezentanții din Congres nu pot deveni electori, tocmai pentru a păstra o separare între legislativ și alegerea executivului.

2. Sistemul „Winner takes all”

În majoritatea statelor, sistemul de desemnare a electorilor este „Winner takes all”. Asta înseamnă că partidul candidatului care câștigă votul popular în acel stat ia toți electorii statului respectiv. Excepțiile sunt statele Maine și Nebraska, unde alocarea electorilor este proporțională cu rezultatele obținute în circumscripțiile electorale, ceea ce permite împărțirea voturilor electorale între candidați.

3. Alegerea indirectă

Procesul de alegere a președintelui american are două etape:

• Votul popular, în care cetățenii votează pe 5 noiembrie pentru a decide ce electori vor fi trimiși în Colegiul Electoral.
• Votul electorilor în Colegiul Electoral, care are loc la câteva săptămâni după alegerile populare, pe 17 decembrie. Fiecare elector votează, de obicei, pentru candidatul partidului său, dar nu există o obligație legală în toate statele ca electorii să respecte rezultatul votului popular, ceea ce poate genera „electori necredincioși”. Totuși, aceștia sunt rari și nu au avut un impact major asupra rezultatului final până acum.

4. Majoritatea necesară și cazurile speciale

Pentru a câștiga președinția, un candidat are nevoie de 270 din cei 538 de electori. Dacă niciun candidat nu atinge acest prag, alegerea ajunge în Camera Reprezentanților, unde fiecare delegație de stat are un singur vot. Această situație excepțională s-a întâmplat doar de două ori, în 1800 și 1824.

5. Situații de dizarmonie între votul popular și cel al electorilor

Datorită structurii Colegiului Electoral, un candidat poate câștiga președinția fără a obține majoritatea voturilor populare. Un caz recent a fost în 2016, când Donald Trump a obținut victoria în Colegiul Electoral, deși Hillary Clinton a avut mai multe voturi la nivel național. Sistemul „Winner takes all” accentuează aceste discrepanțe, favorizând astfel candidații care reușesc să câștige în statele-cheie, cunoscute ca „swing states”.

Sistemul electoral american este construit astfel încât să reflecte structura federală a țării, oferind fiecărui stat un rol semnificativ în alegerea președintelui. Această complexitate aduce avantaje în reprezentarea diversității statelor, dar ridică și critici, mai ales atunci când există diferențe între rezultatul votului popular și cel electoral, ceea ce poate genera tensiuni în privința legitimității democratice.