La data de 24 iunie se serbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei, dar şi Ziua Iei. Mai mult, în acest an, sărbătoarea coincide și cu a doua zi de Rusalii.
Cine sunt Sânzienele
Sânzienele îşi au originea într-un stravechi cult al soarelui, iar în unele zone, sărbătoarea se mai numeşte şi „Cap de vară”. În imaginaţia populară, Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, dansând.
Potrivit etnologului Marcel Lutic „ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”.
În alte locuri din ţară, sărbătoarea se numeşte Drăgaică. Câteva fete frumoase se fac Drăgăici. Una dintre ele se îmbracă în mireasă. Ea are puteri deosebite, dă bob grâului, miros florilor….După ce a fost Mireasă – Drăgaică, fata nu se poate căsători timp de trei ani. De trei ani are nevoie să se cureţe de forţele luminoase cu care s-a impregnat într-o singură zi! O altă variantă de Drăgaică se face cu patru fete, dintre care două îmbrăcate bărbăteşte.
Tradiții de Sânziene
De Sânziene, fetele culeg florile albe sau galbene numite sânziene şi îşi împletesc din ele cununi şi cingători. Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara sunt puse la uscat pentru leacuri şi cosmetice. Cununile se pun pe casă, fiecare membru al familiei are cununa lui. După felul în care se usucă, sunt luate de vânt sau cad, cununile vestesc cine va avea noroc peste an, cine se va căsători, cine va muri.
De Sânziene se strâng plante de leac. În această noapte găseşti mai uşor iarba fiarelor care descuie lacăte. Sunt mai multe procedee.
Despre Sânziene se spune că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul.
Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone, fetele își fac coronițe din Sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.
Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/ pene de la păsări consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Roua din noaptea de Sânziene este considerată a avea proprietăți miraculoase. Se crede că stropirea trupului cu această rouă aduce frumusețe și suplețe. Fetele se spală pe față cu această rouă ca să aibă pielea frumoasă și să își păstreze tinerețea.
În această noapte se spune că răsare magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc și cel care o culege poate citi gândul altora.
Superstiții de Sânziene
Există superstiția conform căreia cei care nu respectă corespunzător această sărbătoare vor supăra Sânzienele. Acestea se răzbună pe femeile care nu sărbătoresc, pocindu-le gura. Bărbații care au jurat strâmb sau au comis fapte rele pot suferi pedepse îngrozitoare.
De Sânziene este interzis să te scalzi.
În ziua de Sânziene nu se face nicio muncă, în special munca fizică pe câmp sau în grădini. Cei care nu respectă acest lucru se spune că vor avea parte de necazuri.
O altă superstiție spune că dacă culegi și mănânci petale de albăstrica, vei avea noroc tot anul.
