Ultimele stiri

„Înmormântarea Fărșangului”, un obicei vechi de sute de ani care marchează sfârşitul iernii. Localnicii „îngroapă” gândurile rele și toate necazurile

Sursă foto: Cosmin Szekely Facebook

În satul Rimetea din județul Alba, cunoscut ca una dintre cele mai frumoase localități din România, a avut loc în acest weekend un obicei tradițional cu o vechime de peste 300 de ani, care marchează sfârșitul iernii și simbolizează lupta dintre anotimpul rece și primăvară.

Această tradiție, numită „Înmormântarea Fărșangului”, este de origine maghiară și este sărbătorită în fiecare an în satul Rimetea. Evenimentul seamănă cu un carnaval și se desfășoară pe străzile pitorești ale satului, situat în Munții Apuseni.

În cadrul acestei tradiții, feciorii satului se adună împreună, îmbrăcați în costume populare și haiducești, și pornesc la colindat pe la casele fetelor de măritat. Aceștia cântă și dansează în casele pe care le vizitează, iar atmosfera este plină de bucurie și energie.

Procesiunea include de asemenea o căruță trasă de un măgăruș, pe care este amplasat un sicriu simbolic reprezentând iarna. Participanții, îmbrăcați în costume tradiționale și măști, străbat ulițele satului, iar în urma lor vin „fetele bătrâne” care „bocesc” simbolic, semnificând sterilitatea.

În timpul procesiunii, sicriul este adus la un izvor celebru din Rimetea, unde este simbolic „îngropat” și „sfărâmat” cu bâtele, reprezentând alungarea iernii și a necurăției.

Acest obicei atrage anual mulți turiști din țară și din străinătate, care vin să asiste la spectacolul colorat și plin de tradiție. Participanții, fie ei haiduci, preoți, draci sau clovni, se străduiesc să aducă un omagiu aducerii primăverii și să alunge răul și spiritele rele.

Încheierea procesiunii marchează începutul Postului Paștelui, iar obiceiul se încheie cu un mare bal numit „Balul Fărșangului”. Această tradiție a fost preluată de comunitatea maghiară din Rimetea de la sașii ardeleni care locuiau în satele din vecinătate.

Originea și semnificația tradiției Fărșangului merg până în antichitate, iar obiceiul a fost menționat pentru prima dată în manuscrisele din secolul al XIV-lea. Prin intermediul acestui obicei, comunitatea aduce un omagiu trecerii de la iarnă la primăvară și celebrează începutul unui nou an agrar.