Magdalena, o femeie de 60 de ani, își caută familia biologică în vârstă de aproximativ 76 de ani. Magdalena s-a născut la Constanța și a fost dusă de un unchi la Buftea, iar în jurul vârstei de un an a fost adoptată de „o familie minunată”.
Acum, tânăra încearcă să dea de urma celei care a abandonat-o și a cerut ajutorul oamenilor printr-o postare pe pagina „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, o pagină special creată pentru cei care ăşi caută familiie biologice.
„Mama, aș vrea să știu dacă ți-a fost dor de mine, dacă te-ai gândit vreodată la mine așa cum m-am gândit și eu în toți acești ani dar nu am știut unde să te găsesc.
Numele meu la naștere a fost MIHAI MAGDALENA, sunt născută la data de 24 august 1964 în CONSTANȚA.
Sunt aici în căutarea mamei mele care se numea MIHAI NICULINA, care pe atunci locuia in satul LUPSANU din raionul LEHLIU și atunci când m-a adus pe lume avea o vârstă destul de fragedă, 16 ani iar acum ar trebui să aibă în jur de 76 ani.
Știu că apoi am fost dusă la BUFTEA pe lângă BUCUREȘTI, de un unchi și la aproape un anișor am fost adoptată de o familie minunată.
Atunci când mama a semnat adopția mea mai avea deja un alt copil mai micuț ca mine. Cu siguranță am mai mulți frați sau surori de aceea îmi doresc să-i cunosc .
Nu o urăsc, nu o învinovățesc deoarece știu că nu avea posibilități materiale. A sosit momentul, mai mult că niciodată să îmi doresc să îmi cunosc mama și toți frații mei.
Vă rog ajutați-mă să îmi îndeplinesc acest vis pe care dintotdeauna l-am avut, DISTRIBUIȚI anunțul meu cât mai mult posibil și poate cineva o să își amintească și de mine. Vă mulțumesc!”, este mesajul Magdalenei.
Cum a luat naştere pagina „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”
Pe 24 ianuarie 2015, o tânără româncă stabilită în Irlanda din anul 1996, Ileana Cunniffe Baiescu, a creat o pagină pe comunitatea Facebook cu speranţa de a-şi îndeplini un vis important, găsirea fratelui ei biologic Victor Constantin MARIN, adoptat de la locul lor de origine, Scutelnici, judeţul Buzău, România. După mai mulţi ani de căutări şi neavând nici un rezultat, i s-a părut o idee foarte bună să transfere în cele din urmă căutările în mass-media sociale, o cercetare rapidă, şi aici a găsit mai multe pagini, grupuri şi profile a sute şi sute de români adoptaţi.
Am citit totul, de mai multe ori, asigurându-mă că nu-l sar tocmai pe fratele meu care s-ar fi putut afla printre ei. Am început să vorbesc cu ei, întrebând dacă ei ştiu ceva, dar din păcate nimeni nu ştia nimic. „Să se dea bătută? Nicidecum!! A fost atât de clar că majoritatea oamenilor de pe aceste pagini şi grupuri sunt în căutarea cuiva, a familiei biologice sau a copilului adoptat; cunoştinţele lor despre CUM să-i caute, păreau atât de puţine şi de vagi. ”Căutarea ajutorului nu mai avea rost aici, ea a devenit instantaneu, cum pot ajută câteva persoane de aici în căutarea familiilor lor? Am luat o singură persoană la întâmplare, un tânăr român în căutarea fratelui său adoptat în Irlanda, câteva minute mai târziu am vorbit pe chat. M-am oferit să-l ajut. I-am cerut să aibă răbdare o oră sau două, ca să mă gândesc cum să continue căutările. Mai târziu în acea seară am creat „Copiii niciodată uitaţi ai României’’ o pagină de comunitate pe Facebook, şi m-am mai implicat în alte două căutări … a două zi, una dintre ele a avut succes, a fost prima familie pe care am reunit-o. Am plâns şi am râs cu ei în acelaşi timp. Le-am simţit emoţiile cele mai profunde şi le-am înţeles sentimentele de dragoste şi regăsire, din toate punctele de vedere . „A fost minunat!!”
Pe parcursul primului an al activităţilor paginei de Facebook, mii de oameni din România şi de peste tot în lume au intrat în contact şi au împărtăşit, cu noi sau pentru noi, cele mai incredibile poveşti, poze, articole, opinii, proiecte, experienţe din timpul adopţiei, căutările de familie, sentimente – în principal ale copiilor români adoptaţi sau ale celor rămaşi acasă. Pagina noastră de Facebook a devenit în puţin timp una dintre cele mai cunoscute pagini de pe media sociale, care ajută şi sprijină români adoptaţi în căutările lor şi în reunirea cu familiile lor biologice. Peste 300 de cereri de căutări de familie au ajuns pe pagină în primul an, 88 dintre ele au avut succes, inclusiv prima căutare a fratelui adoptat în Irlanda. „O experienţă copleşitoare, cuvintele de abia pot descrie sentimentele şi emoţiile implicate. Fiecare poveste este atât de unică, fiecare călătorie este atât de uimitoare. În spatele fiecărui număr se ascunde un vis adevărat, o persoană reală care speră şi visează, şi-i caută în mod constant pe cei care le-au dat viaţă, sângele lor, familia lor.”
Pe parcurs, Ileana a început să colaboreze cu câţiva voluntari minunaţi pentru a o ajuta în multele căutări de familie din România şi mai mulţi care să ofere ajutor pentru a facilita traducerile acolo unde este necesar; cu toate acestea, din cauza numărului tot mai mare de cereri, este tot mai mare nevoie de a avea ajutor şi sprijin.
