,,Brain regain’’ este un concept relativ tânăr, care a apărut îndeosebi în ţările care au avut cel mai mult de suferit în perioada ,,brain-drain’’(exodul creierelor), când persoane bine instruite, cu un înalt nivel de inteligenţă, şi-au părăsit propriile ţări pentru a se instrui la universităţi de prestigiu din întreaga lume. ,,Brain drain’’ împreună cu ,,brain regain’’ formează ,,brain circulation’’- un aspect important al migraţiei pentru studii, având ca actori principali – studenţii internaţionali, în contextul fenomenului de globalizare a pieţei muncii.
Principalul motiv al accelerării procesului de plecare la studii în străinatate este reprezentat de performanţele mari ale mediului universitar din unele state ale lumii, coroborat cu dorinţa migrantului de a-şi depăşi condiţia, de a fi ,,cineva’’, de a avea venituri mari, de a lucra într-un mediu performant. Este de remarcat atracţia pe care Statele Unite o exercită în permanenţă asupra creierelor pasionate de domeniul cercetării stiinţifice în nanotehnologie, informatică, medicină.
La toate acestea s-au adăugat şi factori interni dezamăgitori care au generat migrarea către alte ţări: învăţământ neperformant, cu programe rigide, neadecvate provocărilor de pe piaţa muncii, salarii sub nivelul de subzistenţă pentru absolvenţi, ignorarea meritocraţiei, lipsa oricărei strategii de dezvoltare, penuria de locuri de muncă, corupţia generalizată, fonduri insuficiente pentru cercetare, obedienţa mai bine răsplătită social decât profesionalismul. Când se numesc, recent, în anul 2023, persoane, în top managementul administraţiei centrale, aflate în divorţ profund de gramatică şi fără relaţii la librărie sau bibliotecă, sau cu licenţe luate după prima tinereţe, unde să mai ai şi tu loc, absolventule de Harvard ?
În contrast cu aceşti factori interni respingători, trebuie menţionaţi factorii de atracţie din ţările de destinaţie: seriozitatea politicilor educaţionale, nivel de trai ridicat, salarii mari, posibilităţi de ascensiune în carieră, nivel ridicat al fondurilor alocate cercetării, locuri de muncă disponibile, climat concurenţial real şi meritocratic. În eseul ,,Inovaţia în politică – idei noi pentru România’’[1] Andrei Stoian defineşte ,,brain regain’’ ca fiind atragerea în ţară a tinerilor care au studiat la universităţi de prestigiu din străinătate.
Bonjurismul este un amplu fenomen imigraţionist, cu puternice influenţe francofone, din a doua parte a sec.XIX devenind principalul factor de modernizare a societăţii româneşti. A constat în reîntoarcerea în ţară a celor care au studiat în străinătate, îndeosebi în Franţa, şi care au generat un val de schimbări la toate nivelurile. La sfârşitul secolului XIX(primul secol de modernitate) influenţa franceză, în România, ajunsese la cote maxime. Se pune întrebarea dacă acest fenomen poate fi repetat în zilele noastre, prin înapoierea în ţară a celor care studiază în străinătate. Pot constitui ei o masă critică a schimbărilor pozitive în ţară noastra?
România are tradiţii bogate în ceea ce priveşte implicarea persoanelor, care au studiat în străinătate, în strategia de dezvoltare a ţării. După istoricul Ion Bulei, din 141 de miniştri care au fost la guvernare în perioada 1866-1916, 101 îşi făcuseră studiile în Franţa sau în limba franceză [2]. Spiru Haret este, probabil, unul dintre cele mai edificatoare exemple de implicare profundă în modernizarea României. Astfel, după ce a devenit primul român doctor în matematică, la Paris, în 1875 se întoarce în România, devenind ministru al Instrucţiunii publice de trei ori 1897-1899, 1901-1904 şi 1907-1910. A produs o reformă profundă în întreg învăţământul românesc prin introducerea Legii învăţământului secundar în 1898. Alte personalităţi implicate în procesul de modernizare a României, după absolvirea studiilor în străinătate(Paris), sunt: Titu Maiorescu, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Ion C. Bratianu.
Întoarcerea lor în ţară, pentru a lucra aici, ar putea fi condiţionată, în primul şi în primul rând, de dispariţia factorilor dezamăgitori care i-a determinat să părăsească ţara. Creşterea atractivităţii mediului socioeconomic şi instaurarea meritocraţiei ar putea duce la accelerarea fenomenului ,,brain regain’’. Un fapt este unanim recunoscut, întregul climat românesc are nevoie de o schimbare, de un refresh, de eradicarea puseului de autosuficienţă din societate. Ei sunt elitele de care are nevoie România acum, ei pot aduce o pată de culoare, pozitivă, în managementul românesc, ei vor fi canalele prin care se importă expertiza internaţională şi managementul comparat, ei pot aduce acasă acea mentalitate de învingători, care să ne schimbe mentalitatea de simpli supravieţuitori resemnaţi. Ei pot pune bazele unei elite care să se autoreplicheze. Rata emigranţilor reîntorşi în România poate avea implicaţii asupra creşterii economice, întrucât aceştia aduc noi experinţe de muncă, know how, noi sisteme de organizare a muncii, specifice ţărilor avansate.
România se comportă acum ca o maşinărie stricată, şi care are nevoie urgentă de depanare. Toţi care au încercat s-o repare în ultimul sfert de secol au fost sortiţi eşecului. E nevoie mai mult ca oricând de amorsarea unei imense volante sociale, simultan cu spargerea conceptului de ,, context istoric potrivnic’’, ca sursă a tuturor eşecurilor. Un rol important în aceasta campanie de repatriere a talentelor din străinătate poate juca şi presa, prin mediatizarea integrărilor reuşite în eşichierul românesc. În ziarul România Liberă din 14 decembrie 2010, în articolul cu titlul ,,Bursieri la Harvard: întoarceţi-vă acasă şi preluaţi puterea! ’’, este prezentat un interviu cu Marian Stas, bursier la Harvard(1998-1999) în cadrul Programului Kokkalis pentru Europa de Sud-Est şi Central Răsăritean[3]. După înapoierea în ţară a iniţiat şi condus proiecte pentru dezvoltarea sistemului de învăţământ, a publicat nouă cărţi de specialitate şi peste 100 de articole, a realizat sesiuni de traininguri, tutorate, mentorate, consultanţă, a ţinut cursuri în cadrul Universităţii Bucureşti, al SNSPA şi al Academiei Tehnice.
Este necesar ca şi statul să se implice în această campanie prin acordarea de beneficii adecvate şi stimulative (salariu motivant în concordanţă cu pregătirea, facilitate de locuire, posibilităţi de promovare în carieră, etc) pentru absolvenţii care optează pentru o carieră în administraţia publică. Se impune adoptarea unui set de măsuri pentru motivarea revenirii în ţară a specialiştilor în domenii în care se simte lipsa de specialişti: cercetare, medical, IT.
Există o butadă în managementul comparat: ,,new times demand new types of leaders’’. Ne dorim ca aceştia să fie noii noştri lideri ,,core’’, vectorii de influenţă spre performanţă.
