Inspirația pentru acest articol mi-a fost dată de recenta întâlnire cu un fost coleg și cu fiica acestuia, în prezent timișoreni. În cele câteva cuvinte schimbate, în mare grabă, fiica lui mi-a adresat, cu multă mândrie, o invitație: ”Veniți la Timișoara, este capitală culturală europeană!”. Oare când ne vom mândri și noi, constănțenii, cu un astfel de titlu pentru orașul nostru?

Dar pentru început să vedem în ce constă acest titlu de ”Capitală Europeană a Culturii” care se acordă unui oraș sau unei regiuni, pentru un an calendaristic.

Este acordat de Parlamentul European cu scopul de a promova bogăția și diversitatea culturală în Europa, precum și pentru a încuraja dezvoltarea orașelor prin cultură. Până în prezent au fost selectate peste 60 de orașe atât din Uniunea Europeană cât și din afara acesteia. Florența, Amsterdam, Paris, Madrid, Anvers, Lisabona, Salonic, Reykjavik, Dublin sunt doar câteva dintre orașele care au deținut titlul de ”Capitală Europeană a Culturii”. Orașele care-și depun candidatura trebuie să întocmească un program cultural centrat pe valorile europene, care să implice întreaga comunitate. Acest program cultural vizează implicarea activă tuturor locuitorilor cetății, punînd accent pe vigoarea civică a acestora.Este un exercițiu amplu de fitness cetățenesc, de antrenare a mușchiului civic.

În România orașul desemnat ”Capitală Europeană a Culturii” beneficiază de sprijinul autorităților locale și naționale. Funcționează chiar sub auspiciile unui program național, cum este cazul de anul acesta Programul național Timișoara-Capitală Europeană a Culturii în anul 2023. Un rol important în selecția orașului îl joacă Ministerul Culturii ca autoritate națională responsabilă pentru organizarea competiției.
Această inițiativă a startat la începutul anilor`80 la propunerea minștrilor care dețineau portofoliul culturii din Grecia, Melina Mercouri și omologul său francez Jack Lang. Inițiativa a fost centrată pe desemnarea anuală a unui oraș reprezentativ pentru promovarea diversității culturale și a valorilor comune europene. Primul oraș care a deținut titlul de Oraș European al Culturii a fost Atena, recunoscându-i-se astfel și titlul de leagăn al civilizației europene.Nu întâmplător se spune că Europa se sprijină pe doi piloni: civilizația greacă și dreptul roman. Ulterior s-a schimbat titlul din Oraș European al Culturii în Capitală Europeană a Culturii. Conform regulamentului acestei inițiative orașele care sunt selectate trebuie să organizeze în anul calendaristic activități culturale pentru promovarea diversității culturale.

Trending

Amiralul din bălți și lecțiile lui de etică

Numărul orașelor selectate a variat de la an la an, culminând cu anul 2000 când au fost selectate nouă capitale culturale, iar de atunci doar două localități au dobândit acest titlu. Începând cu anul 2022 trei localități au deținut acest titlu. Prin regulament s-a stabilit ca periodic să dețină acest titlu și o localitate din țări care sunt asociate cu Uniunea Europeană sau vor să adere la UE. Este cazul orașelor: Istanbul(Turcia), Novi Sad(Serbia), Bodo(Norvegia), Stavanger(Norvegia).
Sunt trei capitale culturale anul acesta: Timișoara, Veszpremen(Ungaria) și Eleusina(Grecia), acestea preluând ”stafeta” culturală de la Novi Sad(Serbia), Kaunas(Lituania) și Esch-sur-Alzette(Luxemburg). În anul 2024 localitățile Tartu(Estonia), Bad Ischi(Austria) și Bodo(Norvegia) vor deține titlul de Capitală Europeană a Culturii. Timișoara este al doilea oraș din România care deține acest titlu, după Sibiu(2007).

Ce ar câștiga Constanța dacă ar dobândi acest titlul? Indiscutabil cel mai mare avantaj ar consta în impactul disruptiv social și economic pe care l-ar avea pe termen lung.Ar fi un evenimet de tip zece sigma atât pentru oraș, cât și pentru Dobrogea. Ar duce și la creșterea stimei de sine pentru locuitorii orașului. În anul deținerii acestui titlu se vor organiza evenimente culturale, spectacole, expoziții, prezentări de cărți, vernisaje, concerte, festivaluri, conferințe, întâlniri cu scriitori și oameni de cultură. Va pune orașul pe radarul agențiilor de presă și va fi mediatizat ca un oraș cosmopolit, în care diversitatea culturală este la ea acasă. Constanța este casă comună pentru numeroase grupuri etnice: români, turci, tătari, aromâni, armeni, toate acestea contribuind din plin la formarea unui mozaic intercultural. Modelul de conviețuire multietnică va fi adus la cunoștință întregului mapamond.Constanța va arăta întregii lumi că este un loc unde excelența culturală este de bun augur, iar cetățenii trăiesc la cote înalte spiritul apartenenței la valorile culturale europene.

Pentru a se califica în această competiție orașele trebuie să-și depună candidatura prin întocmirea unui program cultural care să promoveze diversitatea culturală într-un context european, prin implicarea activă a cetățenilor. Trebuie menționat faptul că analiza candidaturii poate dura mai mulți ani.

Constanța are ”infrastructura” culturală pentru gestionarea acestui an cultural: teatre, muzee, universități respectate, biblioteci.
Diversitatea este filonul central al proiectului Capitală Europeană a Culturii, iar, la acest capitol orașul Constanța are un mare atuu. Este o mare oportunitate de promovare prin cultură a orașului de la malul mării, iar excelența culturală să fie privită și ca resursă de dezvoltare.

Dobândirea acestui titlu poate fi un proiect de oraș pentru următorii ani, iar una din expresiile: ”Constanța poate mai mult!” sau ”Iubește Constanța!” sau ” Sa facem un oraș frumos în compania culturii!” poate fi motto-ul acestui proiect cultural.Constanța nu trebuie să rateze această oportunitate de promovare și de dezvoltare socială prin intermediul culturii. Moștenirea culturală a acestui proces(da, este proces cultural, nu un eveniment) trebuie privită, în primul rand, sub aspectul infrastructurii culturale upgradate, care poate fi folosită în viitor la alte activități. Al doilea aspecte al moștenirii este reprezentat de nevoia de continuitate, ca modalitate de exprimare, pe care o vor nutri participanții la acest maraton cultural. Sfârșitul anului calendaristic nu va însemna și sfârșitul activităților culturale.

Cred că prin această ințiativă a Uniunii Europene ”granițele” huntigtoniene se vor deplasa și mai mult spre răsărit, ceea ce este benefic atât pentru noi, românii, cât și pentru revitalizarea întregii Europe unite , bântuită în ultimii ani de sindromul suveranismului.