Constanța pare câteodată că e o prelungire a Italiei. Dar nu e cazul să glumim. Pentru ca vorbim serios. Și serios vă spun ca n-am înțeles de ce e atât de mare aglomerația specificului Italian pe aici si cam peste tot prin Romania. Nu, nu e influența diasporei, pentru ca avem stabilimente vechi si rutinate (ca sa nu spun blazate) in specificul ăsta. O fi înrudirea Latina, o fi altceva? O fi italianul dinăuntrul fiecărui roman cum spune Alex Petricean?
Nu știu, dar știu ca sunt momente in care pare puțin cam prea mult. Dar nu despre asta e vorba in review-ul asta. E vorba despre Trattoria Il Lungo Mare. Restaurantul este copilul, visul lui Iulian Mitea, chef cu multă experiență pe continent și in afara lui, venit sau revenit in Constanta sa-si plămădească, trăiască visul. Și bine a făcut, întotdeauna e o reală bucurie sa simți pasiunea omului de lângă foc în farfurie. Niciodată pasiunea asta nu e mai prezentă decât atunci când omul de lângă foc e focul însuși. Am mai vorbit despre specificul Italian si despre pasiune atunci cand am scris despre Osteria Gioia. Si după experiența de la Il Lungo Mare, pot sa spun că la nivel de farfurie, avem parte de o concurență de care Constanța avea nevoie, cel puțin între “italieni”.
Găsiți Trattoria Il Lungo Mare in Mamaia Nord. Din păcate, asta e un minus, depărtarea de oraș e posibil sa descurajeze, fără temei.
Regulile mele sunt mereu aceleași:
- Niciodată nu anunț vizita la restaurant, pentru ca așa mi se pare corect in primul rând. În al doilea, probabil orice restaurant din Constanta, neobișnuit cu astfel de activitate, ar simți ca-l doare-n…nici acolo de vizita mea de studiu. Deocamdată.
- Caut sa comand, gust, testez feluri de mâncare cel puțin similare la restaurantele care își aroga un specific similar iar la celelalte, comand si testez fie ce considera ei ca au mai bun in meniu, fie ce consider eu ca ar trebui sa fie reprezentativ la nivel de specific sau tehnici de gătire, gust, prezentare.
- Nu sunt atotștiutor, sunt doar obiectiv. Am simțurile dezvoltate, pasionate si oarecum educate.
ATMOSFERA. 7/10
E nevoie de răbdare ca sa citiți ce urmează. Am ajuns la Il Lungo mare într-o seara de vineri, anunțată pentru seara respectiva fiind o experiență cu muzica live, interpret italian. Aici cred ca am greșit si eu, si Iulian. Daca ar fi sa notez atmosfera doar pe baza acelei experiențe, nota ar fi una extrem de mica.
Nu vreau sa fiu înțeles greșit, inițiativa de a aduce un artist care sa cânte muzica italiana intr-un restaurant cu specific italian este exact ceea ce m-a/ne-a adus in seara aia, acolo, tocmai pentru ca este una lăudabilă. De la lăudabila inițiativă si pana la punerea ei in practica este însă o cale lunga. Atât de lungă încât din cele trei ore petrecute in restaurant, am reușit sa purtăm o conversație în patru la masă aproximativ 20 de minute, în total. Da, atât de tare era muzica, decibelii mult peste ideea de „surdina” eleganta care ar fi completat gustul din farfurie au avut doar rolul de a deranja. Sper ca in alte momente, când nu sunt invitați artiști live, locul e mai elegant de atât.
Dincolo de muzică, trebuie spus că restaurantul se află in același loc in care până acum câteva luni sălășluia un specific grecesc. Odată cu schimbarea operatorului, se vad schimbări in decorațiuni, mobilier, se simte o atenție, deocamdată relativ discreta la ceea ce ar putea sa devina ca atmosfera locul. Multa lămâie butaforică și pe alocuri reală, mandarină, ceramică pe pereții interiori.
Spun pe alocuri reală pentru că la intrare te întâmpină, pe lângă hostess si două boluri mari cu citrice, binevenite ca aspect vizual însă n-am înțeles de ce lămâile erau de plastic si mandarinele reale.
Trecând peste, un minus major în atmosfera îl reprezintă vesela neagră, simplă, cu aspect parcă prea „basic” pentru mâncarea care o populează. Din punctul meu de vedere, vesela ar trebui sa complimenteze ceea ce deja merită complimentat. Sunt locuri în care vesela excelează iar mâncarea dezamăgește. La Trattoria Il Lungo Mare e invers. Dacă e sa fiu complet scrupulos, aș spune și că e nevoie de un upgrade la tacâmuri, dar e un detaliu care cred ca nu va fi pierdut din vedere in viitor, am încredere ca chef Iulian Mitea va face toate ajustările necesare. În concluzie, atmosfera este bună cu speranțe de îmbunătățire si scădere a volumului muzicii pentru o notă de eleganță.
MENIUL 9.5/10
Dacă veți accesa online meniul pe care îl oferă Il Lungo Mare, veți observa cu siguranță ca absolut toate denumirile sunt in ton cu specificul peninsular. Veți avea cel mai probabil nevoie de explicații de la ospătari sau un dicționar, iar asta pentru mine este măsura a ceea ce își propune restaurantul, anume consecventa a specificului.
O nota de apreciere o reprezintă capitolul ospitalitate. La capitolul asta, Il Lungo Mare a excelat în momentul în care l-am vizitat. Ospitalitatea s-a tradus prin: copert0, arrancini, baby calamar in sos picant, anșoa marinat pe un pat de pâine a casei. Pe rând, coperto reprezintă un element al meniului care pe mine unul m-a incantat: focaccia genovese, schiacciata, casereccio, grisine, ulei de măsline extra virgin, oțet balsamic de Modena stagionat.
Habemus focaccia! Pentru aceia dintre voi obișnuiți cu blatul de pizza vârât in cuptor vândut pe post de focaccia, ceea ce veți regăsi in acest coperto va fi un șoc cultural absolut necesar. Da, știu, am o obsesie, dar ăsta e doar primul nivel al unei educații care ne lipsește în partea asta de țară. Pe lângă asta, veți regăsi și celelalte două feluri de pâine, toate făcute in casa (da!da!da, Iulian!) care, odată împreunate cu uleiul de măsline suficient de mult încât să atingeți si balsamicul de dedesubt, vă vor încânta atât de mult încât nu veți mai comanda focaccia acolo unde ea nu e focaccia.
Arrancini- absolut delicioși însoțiți de un sos în care se simte din plin busuiocul proaspăt.
Baby calamar in sos picant- este un mini-aperitiv pe care nu l-am regăsit in meniu dar care a reușit sa mă transpună într-o zonă de copilărie uitată, a conservelor de peste în sos tomat pe care le-am adorat pur si simplu. Sosul picant aromat superb, am identificat busuioc, salvie, dafin, apio, se simte încă de la primul contact bucuria din mâinile lui chef Iulian Mitea.
Anșoa Marinata- nu am întrebat daca e făcută in casa, dar veți fi incantați, promit.
APERITIV
Pentru ca nu am anticipat ospitalitatea in asemenea măsura, am gustat din :
Vitello Tonato – aromat exact atât cat e nevoie, echilibrat, ceapa murata in casa completează amestecul de gusturi ale unui fel de mâncare pe care ori îl iubești ori îl urăști.
Melanzane alla Parmigiana – aici cuvântul aperitiv își pierde din înțeles, pentru ca ceea ce veți regăsi in farfurie e mai mult de atât, e, poate, cea mai buna farfurie cu denumirea asta pe care am încercat-o demult. Finețea tăieturii vinetelor, calitatea ingredientelor, sosul cu parmezan topit spre perfecțiune, cel de roșii absolut încântător prin prospețimea pe care o aduce preparatului, fac din Trattoria Il Lungo Mare, încă de la primul contact, un loc pe care iți poți dori sa devina unul de tradiție. Pentru ca pare ca merita.
FEL PRINCIPAL
Risotto alla milanese con gamberi – Așa cum i-am spus si personal lui chef Iulian, risotto-ul asta a fost unul din cele mai bune risotto pe care le-am mâncat pe meleagurile noastre sau ale lor. Cremos cum ii sade bine unui risotto, al dente atât cât să spui ca un profan că e nefiert (ținut cu 3 minute mai puțin pe foc decât ar fi fost necesar pentru perfecțiune în opinia mea), suficient de plin de umami atât cât să simți tot parmezanul până la apropierea de amar, galben atât cât să sară din farfurie șofranul pe care mulți, mult prea mulți îl uită, cu notele subtile ale vinului care i-a stat la bază, cu atât de mult gust intens încât sa iți dorești să nu se termine. Felicitări, chef Iulian Mitea!
Tortelini Pera, Ricotta e Gorgonzola – Mno, aici e nevoie sa fii deschis, sa ai un pătrățel al gustului ceva mai larg, chef Iulian așază in meniu un fel de paste puțin cunoscut pe meleagurile noastre, cumva ca sa ne educe papilele, sa ne obișnuiască sper nu prea târziu cu o combinație de arome care ar putea foarte bine sa se regăsească si pe lista de deserturi care astfel ar deveni „îndrăzneață”. Perele caramelizate, Ricotta fina din interiorul pastelor perfect fierte, sosul cu Gorgonzola onctuos pana la „mamma mia”, fac din preparatul asta cu gust discret dulce-sărat una must-try la trattoria lui Iulian Mitea.
Paccheri Amatriciana – Din nou, ceva ce nu găsești des in meniurile Constănțene ceea ce e îmbucurător pentru ca Il Lungo Mare reușește sa combine ingrediente de calitate (guanciale, pecorino romano, vinul alb si ardeiul iute) cu priceperea si pasiunea chef-ului astfel încât sa rezulte un preparat care nu are cum sa rămână ignorat, pentru simplul fapt ca e imposibil sa ignori ceea ce este cu adevărat BUN.
DESERT
Pistacchio Panna Cotta- Nu veți regăsi altceva in farfurie decât gingășie. Gingășie in panna cotta cu aromă de fistic echilibrată la milimetru de un compote (da, cu e la final pentru ca așa e denumit corect) de fructe de pădure care nu are comparație la nivel de gust, intensitate, arome, nivel de zahar. Pe foarte scurt, gingășie pe cerul gurii desertul asta care va încheia o experiență culinara demna de un public mai bun si o muzica in surdina.
SERVIREA 9.5/10
Servirea, pentru o seară aglomerată a fost fără cusur, inclusiv cererea mea de a-l cunoaște personal pe chef Iulian Mitea la finalul serii a fost primita cu deschidere, nu exista sincope din niciun punct de vedere la capitolul ăsta. O mai bună familiarizare a personalului cu meniul va veni pe parcurs.
Concluzie:
Chef Iulian Mitea își trăiește visul dar face mai mult decât atât, îl împarte si trăiește cu noi, cei care avem bucuria de a-i trece pragul. Trattoria Il Lungo mare încântă prin consecventa specificului, prin atenția la detaliile fiecărei farfurii, prin entuziasmul începutului de drum pe care mi-l doresc sa rămână constant, prin gustul plin de Italia si pasiunea chef-ului, prin ospitalitate, frumusețe in arome si echilibrul intre clasic si nou. De venit, re si re-venit, măcar pentru a fi martori la evoluție dacă nu și pentru a lua niște lecții de gust italian.
Așteptări versus realitate: 9.5/10
Am avut așteptări prea mari legate de atmosferă, tabloul e neadecvat la nivel de veselă iar asta scade rating-ul la capitolul atmosferă.
Medie: 8,87/10
Conținutul acestui articol nu este plătit, acesta NU este un advertorial și reprezintă doar o opinie, a mea. Restaurantele pe care le vizitez nu știu de venirea mea înainte să se întâmple, sunt un client absolut obișnuit.
Pe mine mă găsiți aici: https://www.facebook.com/emilmihailtatu
