În anul 1874  a fost construită şalupa (fluvială) cu torpile de şcondru „Rândunica“ (pavilion: România, 9 trb., lungime: 15,00 m, lăţime: 3,00 m, pescaj: 0,75 m, puterea maşinii: 35 c.p., viteza: 13,8 km/ h, echipaj: 5 membri, constructor: 1874, „Yarrow & Co.“ Poplar, Londra – Marea Britanie; armament: instalaţii pentru torpile cu şcondru, sistem „Thornycroft“, şi o mitralieră cu 10 ţevi).

♦ Şcondru – prăjină lungă de 5-6 metri, în capătul căreia se fixa torpila; şalupa trebuia să se apropie de nava inamică la o distanţă egală cu lungimea şcondrului şi să o lovească; în capătul torpilei se aflau nişte percutori mecanici acţionaţi electric, care produceau explozia; aceştia erau armaţi cu ajutorul a două fire întinse de-a lungul şcondrului; un al treilea fir asigura manevrarea şcondrului în poziţia de atac; încărcătura explozivă trebuia plasată şi detonată sub linia de plutire a navei inamice.

Navele „România“, „Ştefan cel Mare“, „Fulgerul“ şi „Rândunica“ au constituit nucleul Flotilei de Dunăre, întărită ulterior cu trei şalupe înarmate cu torpile de şcondru (au fost aduse cu trenul din Marea Britanie).

La data de 13/ 14 (25/ 26) mai 1877 şalupa torpiloare „Tzarevici“, ex-„Rândunica“ (pavilion: România, comandant: locotenentul Dubasoff, Rusia, 9 trb., construită în anul 1874) a atacat cu torpile de şcondru şi a scufundat pe Dunăre, în dreptul localităţii Măcin, monitorul („duba“) „Seyfi“ (pavilion: Imperiul Otoman, 2.540 trb., lungime: 43,90 m, lăţime: 9,40 m, pescaj: 1,60 m, construit în anul 1873).

♦ Monitor – navă militară cuirasată, cu borduri joase şi pescaj redus, dotată cu piese de artilerie de mare calibru; numele derivă de la prima navă de această clasă, construită în anul 1862, în S.U.A., pentru nordişti, de ing. suedez Ericsson şi care s-a confruntat cu nava confederală „Merrimack“ în timpul Războiului de Secesiune (1861-1865).  

La 14 august 1916, împreună cu şalupele „Bujorescu“  (pavilion: România, 36 trb., construită în anul 1908), „Cătina“ (pavilion: România, 26 trb., construită în anul 1907) şi „Mangalia“ (pavilion: România, 15 trb., construită în anul 1886) a plecat din portul Giurgiu, la adăpostul întunericului, s-a apropiat de Rusciuk cu motoarele reduse şi a atacat navele Flotei Austro-Ungare din port.

Pilotina „Mangalia“, transformată în purtător de mine derivante, a fost bombardată şi s-a scufundat în timpul acestei misiuni de lansare de mine de curent asupra monitoarelor austro-ungare de pe Dunăre.

Aceasta a fost prima operaţiune de luptă a Marinei Române, rămasă în istorie şi cunoscută sub numele „Atacul de la Rusciuk“.

O eroare istorică!

*** 1877, 13/ 14 (25/ 26) mai – şalupa torpiloare „Tzarevici“ („Tzarevitch“), ex-„Rândunica“ (pavilion: România, comandant: locotenent Dubasoff, Rusia, 9 trb., construită în anul 1874) a atacat cu torpile de şcondru şi a scufundat pe Dunăre, în dreptul localităţii Măcin, monitorul („duba“) turcesc „Seyfi“ (2.540 trb., lungime: 43,90 m, lăţime: 9,40 m, pescaj: 1,60 m, propulsie: maşini cu aburi, puterea maşinii: 400 c.p., viteza: 15 km/ h, navă fără vele şi cu un singur catarg, constructor: 1873, „Tersane-i Amire“, Istanbul – Imperiul Otoman, intrat în serviciu: 1876; armament: – 2 tunuri x 150 mm cu încărcare de la gura ţevii, 2 tunuri x 25 mm, cuirasă de 25-75 mm în bordaj, 105 mm la turelă).

De peste 100 de ani, în lucrările româneşti (în cele ruseşti şi occidentale, eroarea a fost corectată!) se folosesc ilustraţii în care nava scufundată la Măcin este înfăţişată ca un velier cu 2 – 3 arbori, inclusiv de către autorii care recunosc că nava scufundată a fost monitorul turcesc „Seyfi“, confundat cu monitorul „Hifz-ur Rahman“.

În mod eronat, istoriografia navală românească consemnează acţiunea şalupei torpiloare „Tzarevici“ (ex-„Rândunica“) ca fiind „primul atac cu torpilă din istoria confruntărilor navale reuşit de o navă de suprafaţă, pe plan mondial“, dar, în realitate, primele utilizări în luptă ale torpilei de şcondru au fost înregistrate în timpul Războiului Civil din S.U.A. (1863-1864).

La 8 iunie 1957, în amintirea atacului din mai 1877, pe Braţul Măcin, la Km 6, s-a dezvelit o piatră memorială cu următoarea inscripţie:

„În acest loc, în noaptea de 7 – 8 iunie 1877, Flota româno-rusă a scufundat monitorul turc «Duba-Seify». Glorie eroilor marinari români şi ruşi care au luptat împotriva turcilor, pentru independenţa naţională a României de sub jugul otoman“; pentru respectarea adevărului istoric, trebuie precizat că nu a fost vorba despre „Flota româno-rusă“, ci despre o grupare de patru şalupe torpiloare sub pavilion rusesc, cu echipaje ruseşti, iar data exactă a atacului a fost 13/ 14 mai (25/ 26 mai) 1877; de asemenea, tot în mod eronat este consemnat şi numele navei turceşti, turcii neavând vreodată o navă cu numele „Duba-Seify“, numele real fiind „Seyfi“, nu „Seify“, cuvântul „Duba“ fiind denumirea turcească a tipului de navă, adică monitor (cf. Neculai Pădurariu, „Marinari-eroi, victime ale erorilor istoriografiei navale“, în „Historia“, Anul II, nr. 26, decembrie 2003 – ianuarie 2004, pag. 78).

La bordul şalupei „Tzarevici“ se aflau şi trei marinari români: maior Ioan Murgescu (adjunct al comandantului Flotilei Române, ca un bun cunoscător al Dunării, el participând atât la întocmirea planului de atac, cât şi la operaţiuni), mecanic de bord Vasile Belea şi pilot fluvial Gheorghe Constantinescu. De asemenea, la bordul vasului se afla şi pictorul Vasili Veresceaghin (pictor şi desenator, scriitor şi publicist rus, 1842-1904).

Din gruparea de nave făceau parte şalupele torpiloare ruseşti „Xenia“ (comandant: Shestakoff), „Dzigit“ (aspirant Persine) şi „Tzarevna“ (aspirant Ball).

Sub protecţia întunericului şi cu viteza redusă, gruparea de nave s-a apropiat la circa 60 de metri de navele turceşti, care au deschis focul. Locotenentul Dubasoff (pentru aceste fapte a fost decorat cu Ordinul „Sf. Gheorghe“), care era şi comandantul grupării de nave, a îndreptat şalupa „Tzarevici“ spre cea mai mare navă dintre acestea, „Seyfi“, şi a atacat-o cu o torpilă cu şcondru, lovind nava turcească între centru şi pupa. Explozia care a urmat a produs o spărtură mare, prin care a început să năvălească apa. Şalupa torpiloare „Xenia“ a mai dat o lovitură navei turceşti, care, la ora 3 dimineaţa, s-a scufundat în valuri, pavilionul acesteia fiind luat ca trofeu.