Săptămâna care a trecut, în mod ciudat a fost guvernată de ouă. Mai întăi un primar oarecare din Chișinău s-a apucat să numere ouăle altui primar oarecare din Constanta și i-a dat cu minus, spunând, în dulcele grai moldovenesc scris : De Paște, ouăle se vopsesc dacă ele există, Dle amiral”. După una ca asta (magistral de simplu executată, nici nu mai contează dacă primaru’ moldovean e sau nu pro-rus), s-a apucat și Mihaela Dragomir să ne scrie despre, ghiciți ce: ouă!
Și nu oricum ci despre masculul ordinar, adicătelea ăla de rand : “Este, de obicei, însoțit de femela care are un marsupiu special în care ține ouăle masculului. El îi ține poșeta și lasă capul jos când este certat în supermarket că vrea chipsuri, iar ea, dacă e cuminte, îl lasă seara să se joace cu ouăle lui puțin, înainte de culcare.” Restul articolului, aici.
Și normal, natural oarecum, trebuia, după atâta inspirație de sorginte oviferă, să scriu și eu, tot despre ouă. Numa’ că nush cum să spun că în rețeta de azi e nevoie de 4! Adicătelea, două lipsă la domn’ Primar (i le-o fi numărat moldoveanu’ ca lui Adrian Năstase – dacă nu știi faza aia te-ai născut prea târziu), plus două lipsă de la masculul ordinar, ies fix 4 ouă de folos și bătut bine pentru desertul pe care vi-l propun eu azi. Că doar nu era să vă povestesc despre cum se vopsesc ouăle. Despre asta v-am mai spus vorba lu’ tata: cea mai buna vopsea de ouă-i ruju’! Ăsta da sfat de viață, mulțumesc, tată!
Nu puteam să vorbesc despre ouă așa simple, de omlete v-am mai scris, de ouă scrambled v-am mai scris, trebuia să găsesc undeva ouăle alea și n-am putut să le găsesc decât într-o rețetă din Moldova, aia de unde vine domnu’ primar degrabă numărător de ouă de Eforie.
Și una din frumusețile de peste Prut în materie de mâncare e Cușma lui Guguță! Cumva se pupă și cu…dar stai, nu spun se pupă în același context cu ouă că o să spuneți că….da, mai bine fară pupat…se potrivește cu povestea satului nostru Constanța. Cum vine asta? Pai vine dintr-o poveste de copii îndrăgită în Basarabia și aproape necunoscută pe la noi în care Guguță avea o cușmă (pălărie) mare, muult prea mare pentru capul lui…și cu ea voia el să încălzească tot satul. Că Constanta e momentan un sat cu mulți căini (dacă ai sesizat cacofonia treci peste ea, e intenționată că să iasă puțin sarcasm și din licența asta…poetică că o girafă..na, încă una) știm cu toții, că pălăria e mare de tot iar știm cu toții, dacă adaugăm și două ouă lipsă la apelul bocancilor, tabloul e complet.
Dar gata cu introducerile, hai să vedem ce-i și cu cușma lu’ăsta micu’ de-l chema Guguță.
Desert simplu, moldovenesc, cu clătite, frișcă și vișine, se face cam așa:
Ingrediente:
Clătite (cam 10-12):
– Lapte – 0,5 litri – integral.
– Făină de grâu – 250-300 g – albă.
– Ouă – 4 buc. – gata, le-am găsit!
– Ulei – 50-75 g
– Zahăr – 50 g. alb.
– Vanilie – 10 g
- Spargeți ouăle într-un vas și bateți-le cu un pic de sare.
- Adăugați toată făina, vanilia și zahărul dintr-o dată.
- Adăugați laptele și amestecați la o viteză puțîn mai mare cu telul, mixerul sau cu o lingură de lemn. Laptele se adaugă puțin câte puțin.
- Aluatul trebuie să devină mătăsos. Dacă vă plac clătitele mai grosuțe (nu cât degetu’ totuși), adăugați mai multă făină sau mai puțin lapte, însă dacă vă plac fine, adăugați mai mult lapte.
- Ungem tigaia cu ulei (foarte puțin) și turnăm cu polonicul aluatul. De-aici încolo vă descurcați, o aruncați sau nu în aer, e treaba voastră, nu stau să vă învăț acu’ să faceți clătite.
Cremă:
– Smântână pentru frișcă – 500 g. Nu porcariile vegetale care se găsesc prea ușor peste tot. Uitați de ele, Nu există.
– Zahăr – 3 – 4 linguri
– Vanilie – 10 g
- Aici e cea mai simplă treabă. Smântâna împreună cu zahărul și vanilia se bat până se întărește. Asta e cam singura chestie care se întărește în bătaie. Ba nu..și maioneza.
- De-aici încolo se lucrează manual. Vișine. Că sunt proaspete, că sunt confiate, că sunt în dulceață, că au fost congelate și le-ați transformat într-un coulis cu niște zahăr, puțin amidon și esență de migdale până au scăzut, se întind pe toată suprafața clătitelor.
- Se rulează. Arata că niste clătite rulate cu vișine în ele. La capăt, musai să se vadă o vișină. Sau două. Dar să se vadă.
- Se aseaza pe o farfurie 4 clătite, una lângă alta. Se acoperă cu frișcă. Apoi se așează deasupra lor alte 3. Se acoperă și ele cu frișcă. Deasupra altele două. Acoperite și ele cu frișcă din belșug. La final, ultima clătită vine deasupra.
- Toată piramida se acoperă frumos du frișcă, deasupra se presară ciocolată rasă.
Nu stiu cine a inventat cușma, pălăria lu’ Guguță, da’stiu că a făcut treabă bună. A găsit pretext pentru 4 ouă puse acolo unde trebuie. În căutarea ouălor pierdute, poate unii și le vor regăsi în desertul ăsta de peste Prut.
Chisinaul nu e Ceban, Constanța nu e Chițac. Orașele astea trebuia să se înfrățească și pe hârtie. Îngâmfarea unora sau altora care se cred niște mici împărați peste noi, supușii umili, îi retine în a-și măsura și vedea propria vremelnicie. Da, ouăle se vopsesc dacă există! Nimic mai adevărat!
Tine de noi, de noi toți, să le reamintim câteodată, macar din când în când, că nu sunt nici mai presus și nici mai nemuritori decât restul muritorilor la care se uită de cele mai multe ori prea de sus. Cușma lor nu e niciodată suficient de mare încât să ne orbească pe toți, chiar daca ne-o mai trag uneori peste ochi.
