The Sick Spicy Burger.
Am făcut o pauză mică de la reţete pentru că m-a apucat pe mine mitingăreala săptămâna trecută de m-am mitinguit până mi-a ieşit inspiraţia pe nas. Ştiam ce reţetă vreau să scriu, ştiam și cum s-o intitulez și am ajuns să stau cu ecranu’ gol în față fără să am ce să scriu. Îmi secaseră cuvintele. Sunt câteva momente d-astea în care e mai bine să taci. Da, știu sunt ultimu’ om capabil să înveţe să tacă, poate o să fac asta când toţi ceilalţi vor fi învăţat să o facă și rămân io de izbelişte singuru’ vorbăreţ de pe minunata planeta. Are și tăcerea darul ei, mai aşează lucruri, mai creează suspans, câţi v-oţi fi întrebat: “Bai, e Duminica dimineaţa, unde-i reţeta lu’ Tatu?” (stiu, toţi!).
Nu vă mai introduc lung, jumate de oamenii care au început să citească, deja au abandonat. Reţeta de azi e despre copii. E pentru copii dar prin ochii și mâinile adulţilor. E pentru Radu, pentru Daria, pentru Antonia, pentru Denișa, pentru Mario, pentru Raluca, pentru Cezar (încă sunt părinţi care îşi botează copiii Cezar, mi-a plăcut), pentru Codrin, pentru Matei, Ileana, Cristi, Bibi și pentru toţi colegii lor ale căror nume nu le-am aflat încă.
Cum mă stiu săritor când e vorba de transmis mai departe lumina (îmi place să cred că asta am în mine, da’ pe de altă parte nici n-aţi văzut nebun să-şi recunoască nebunia), mai ales atunci când e vorba de lucruri care îmi marchează existența, cum e avocatura, m-am apucat de modelat minţi tinere cu dalta educaţiei juridice non-formale! Grație măreţului unebere (nu vă împui capul cu mădularele profesiei de avocat) în toată țara nişte, câteva sute bune dacă nu peste o mie de avocaţi (o hoardă “cum ar veni”) descind prin scoli și oferă voluntar și neremunerat (pe şleau înseamnă pentru că vrem să o facem și nu vrem bani din asta) minime cunoştinţe de cultură juridică. Poate sună rece și distant, dar vă asigur că nu e aşa nici pe departe. Moment poetic, eul liric în delir: momentul ăla când în clasă se aşterne liniştea de după clopoţel și ştii că mai ai două secunde până să scoţi primele cuvinte pe gură e unul din cele mai emoţionante momente care pot fi trăite la vârsta maturităţîi. Apoi vine bucuria primului zâmbet din clasă, apoi al doilea, apoi primele cuvinte venite de la ei, de la copii adresate ţie, capetele lor întoarse spre tine când te plimbi printre rânduri (profesorii de meserie să întoarcă privirea, ei stiu despre ce vorbesc), toate astea adunate dau suma unui singur gând: habar n-aveam că aşteptam de fapt momentul asta în cariera. Am descoperit copiii Constantei aşa cum nu credeam că o să o fac, mi-am depăşit falsele aşteptări de blazare, superficialitate, atenţie putina pe care mi le-am creat din complexul de superioritate al adultului care crede că nu mai e că pe vremea lui, al adultului care aprioric etichetează astfel “tineretul din ziua de azi”. Ahh, cât uram eticheta asta când eram la vârsta lor. Și am ajuns să o imprim și eu unei întregi generaţii. Până la un punct. Prima secundă de interacţiune cu ei. Iertaţi-mă, copii, vă mulţumesc pentru lecţia de realitate primită. Au trecut două săptămâni. 10 ore petrecute între copiii Constanței (îmi place să spun asta). Drog. Bucată lipsă din puzzle-ul unei existențe. Sigur sunt și altele, dar mă bucur că am avut claritatea să o recunosc pe asta.
După momentul ăsta poetic neaşteptat de lung, hai să vorbim și despre mâncare. Am vrut neapărat să leg un fel de mâncare de proiectul ăsta. Și trebuia să fie un fel de mâncare pe care voi, părinţi cititori de reţete Duminica dimineaţa, să li-l oferiţi, ca mulţumire pentru că sunt aşa cum sunt. Da, FAST înseamnă Fii Avocat În Şcoala Ta. Numele proiectului. Și ce potrivire mai bună decât asta e o formă de fast food? Legături simple, pe bază de jocuri de cuvinte. Aşa construim azi:
The Sick Spicy Burger ( denumire pompoasă aşa cum îi stă bine unui burger ceva mai evoluat decât plasticul cu care sunt ei obişnuiţi) va fi un burger făcut în casă. Aşa cum trebuie să fie un burger. Primul nivel de astfel de burger vă fi cu chifle cumpărate. Când veţi urca pe scara burgerului, îl veţi face “from scratch”, adică o să mângâiaţi și nişte aluat.
Ce aveţi nevoie:
Chifle de hamburger. Mari. Un hamburger trebuie să-ţi forţeze gura, să ţi-o deschidă atât cât poate ea de mult.
Carne de vită tocată, 20% grăsime. Dacă puteţi, luaţi o carne de vită bună, se va simţi diferenţa.
Ceapă. Una. Medie.
Sare, piper.
Maioneză;
Sriracha sau tabasco, sau orice alta sursă de iuţeală caldă.
Salată verde.
Brânză cheddar.
Bacon
Ketchup.
Eventual un ou.
Pasul 1. Carnea ori o tocaţi singuri, ori o cumpăraţi gata tocată. Nu recomand carnea deja tocată pentru că nu ştiţi ce carne a intrat acolo. Dacă nu aveţi o maşină de tocat, merge și cea cumpărată. La fel, nu recomand carnea pre-formată, chiar dacă scrie pe ea că e Black Angus, o carne proaspăt tocată va fi întotdeauna mult mai bună.
Pasul 2. Un burger bun e în primul rând simplu. Ca tot ce e bun dealtfel. Carnea tocată (150 grame pentru un burger săţios, 200 pentru unul care să dea pe-afară) se asezonează cu sare, piper și eventual foarte puțin praf de usturoi. Un gălbenuş de ou va lega tot. Piperul poate să fie mai abundent, întotdeauna combinaţia vitei cu piper e câştigătoare. Se stiu de mult, s-au admirat în tăcere.
Pasul 3. Se frământă bine de tot carnea cu condimentele și gălbenuşul de ou. Se lasă la frigider măcar câteva ore, sau chiar peste noapte.
Pasul 4. Dacă aţi investit până acum într-un cerc metalic pentru format chestii prin bucătărie, felicitări. Îl veţi folosi și pentru formarea burgerului. Dacă nu, merge format și în mână. Cântăriţi carnea, va fi mult mai uşor de lucrat cu ea, și veţi avea burgeri identici, nu va rămâne nimeni cu mai puțin.
Pasul 5. Încingeţi bine de tot o tigaie neaderentă. Presăraţi puțin ulei de măsline. Înainte să faceţi asta, porniţi și cuptorul la 180 de grade. Când e închis bine de tot uleiul, aproape să fumege, puneţi chifteaua de carne în tigaie. Un minut (pe ceas) pe fiecare parte.
Pasul 6. Tigaia intră în cuptorul încins pentru alte 8 minute.
Pasul 7. În astea 8 minute aveţi timp să : tocaţi ceapa rondele, să rumeniţi puțin chifla de hamburger tăiată pe jumătate pe interiorul tăieturii că să nu sugă că un vampir toate sucurile chiftelei (sper că nu e nevoie să spun că se taie pe circumferinţa – dacă te-ai întrebat cum se taie înainte să citeşți asta, stai jos, ai 4!)
Pasul 8. În ultimele două minute ale şederii în cuptor a chiftelelor de burger, puneţi deasupra fiecăreia una sau două (două dacă vreţi să curgă artistic pe marginile burgerului) felii de cheddar.
Pasul 9. Scoateţi chiftelele din cuptor. Atenţie, mânerul tigăii e și el fierbinte. Lăsăţi chiftelele să se odihnească puțin și să lase nişte zeamă acolo în tigaie.
Pasul 10. Asamblare. Pe jumătatea de jos a chiflei de hamburger, ungeţi nu foarte multa maioneză. Merge și o idee (bună, cum altfel) de muștar de Dijon (are o iuţeală plăcută).
Pasul 11. Deasupra maionezei veţi aşeza salata. Maioneza are rol de lipici între salată și chiflă, salata are rol de protecţie a chiflei de sucurile chiftelei.
Pasul 12. Aşezaţi cu o spatulă, cu grijă, chifteaua deasupra salatei. Câţiva fulgi de chilli sau orice iuţeală roşie în cantităţi moderate va ajuta.
Pasul 13. Deasupra chiftelei care are oricum mângâierea senzuală a brânzei ăleia portocalii topite, puneţi bacon prăjit anterior până devine crocant apoi rondele de ceapă, una sau două. Merge și o felie de roşie. Merge și un ou ochi cu gălbenuşul încă moale (ăsta e opţional, va crește în înălţime burgerul dar va avea și o frumuseţe interioară dată de gălbenuşul scurs lasciv peste carne. Cealaltă jumătate de chiflă, închiderea, are o idee de ketchup pe ea. Se aşează cu emfază deasupra, ca și cum turnul ăsta ieşit din mâinile voastre ar sta să se prăbuşească. Nu se va prăbuşi, nu e castel de cărţi. Pentru uşurinţă, toată decadența asta va fi împunsă crud cu o scobitoare lungă, specială sau nu, cu steguleţ în vârf sau nu.
La servire, imaginea cu copilul încercând să cuprindă cu gura minunăţia asta de fast food făcut slow în casa va fi inegalabilă. Se poate apăsa bine de tot cu mâna de sus în jos, va fi mai uşor de mâncat, dar și mai zemos.
Alternativa slow și home-made a fast-food-ului vă va mulţumi și pe voi, credeţi-mă pe cuvânt. Odată la ceva timp, merită și ei și noi un răsfăţ de-ăsta decadent.
Avem de modelat o generaţie nouă de oameni. Punem umărul și noi (avocaţii) la asta. Atât cât putem. Ne umplem de bucurie făcând asta. Plantăm acum seminţele unui viitor măcar puțin mai bun. Merită și ei, merităm și noi!
Enjoy the sick spicy burger! FAST!
Comments are closed.