Am așteptat să scriu rândurile astea. Am așteptat o zi, să se răcească în mine toate reacțiile de la protestul de ieri din fața Palatului Administrativ. Și alea bune, și alea rele. De fapt e mult spus rele, cred că unele au fost mai degrabă puțin dezechilibrate. Capul sus, Constanța! Despre asta a fost vorba ieri. Doar despre asta. Iar asta înseamnă: ieșirea administrației publice din letargie, ieșirea ei din minciună, ieșirea ei din tăcere, ieșirea ei din desconsiderarea completă a oamenilor din Constanța. Folosesc intentionat “oameni” și nu constănțeni pentru că și despre asta e vorba.
Despre oameni care au curaj să vorbească, despre oameni care au curajul să ia în piept tot ce poate să arunce mai urât o mână de oameni cățărați (e drept, prin vot democratic) în funcții de la înălțimea cărora noi, ceilalți oameni suntem eventual doar “o mână de smiorcăiți”. Da, ieri am fost cam 200 de smiorcăiți, poate chiar mai puțin de atât, dar eu unul sunt absolut mândru de fiecare om prezent ieri acolo. Pentru că ce s-a întâmplat ieri, chiar dacă nu au fost 10.000 de oameni care să strige pentru “legile justiției” a fost despre cu totul și cu totul altceva. Chitac a câștigat? Era o luptă? Și dacă e, s-a terminat? Ați citit, văzut sau auzit pe undeva despre vreo scandare, despre vreo jignire, despre vreo insultă adusă unui alt om ieri? Nu! Pentru că cel puțin eu, noi, cei care am ales să facem un pas în față alături de omul Cora Mitroi Maxim poate și doar ca să nu se mai simtă complet singură am protestat pentru, nu contra! Iar asta de obicei nu aduce mulți oameni în stradă. Da, au fost mai mulți oameni la terase, e și normal sâmbăta la 13 grade să fie așa.
Subiectul doi ar fi “politizarea”. Nu includ pe altcineva aici, vorbesc exclusiv despre mine, deși stiu că se aplică și celor alături de care am inițiat adunarea publică de sâmbăta asta. Da, au fost prezenți politicieni, deși nu au fost invitate partide politice, nici nu aveau de ce, s-au preocupat până la un punct unii din ei și au abandonat pe drum, iar alții nici măcar nu au comentat până de curând. Despre rezolvat problema nici nu încape discuție. Alții tac ca mortu’n păpușoi ca și până acum pe această temă. Și ca să fie clar: preocupați până la un punct – USR, tăcuți până mai ieri PSD, vocali dar fară ceva concret – AUR, morți in păpușoi, absenți-PNL. Dar nici despre asta nu e vorba. Uitați-vă la poza de mai jos, aia cu multe tricouri negre, identice, cu mesajul „Capul sus, Constanța!” Vouă ce vă spune poza aia? Mie nu îmi spune că se politizează nici problema și nici protestul, mie îmi spune că sunt momente, puține, în care culorile politice, ideologiile pot să dispară sub un singur mesaj apolitic atunci când scopul este unul bun. Au și vorbit publicului, era normal să o facă, niciunul nu a amintit numele partidului din care își ia hrana ideologică, niciunul nu a fost altfel ieri decât restul celor din piață. Poate doar prin prisma funcției pe care o ocupă și de care nu se ocupă să o pună și la treaba mai abitir.
Încă ceva. În afară de Lucian Lungoci și Sorin Mateescu, pe toți ceilalți i-am intervievat. Vă invit să găsiți emisiunile mele cu ei și să găsiți vreun partizanat, în orice formă. Dimpotrivă, știu bine despre mine cât sunt de drept în fața oricărui om pe care îl intervievez și mai ales în fața celor care se uită.
Da, drept în fața voastră! Pentru că pentru mine, VOI contați. Uitați-vă bine la poza aia. Nu veți mai vedea alta la fel. Și știau și ei, toți, ce reprezintă. Și le mulțumesc. Da, am tăria să le mulțumesc. Nu mă interesează din ce partid ești, dacă rezolvi o problemă a Constanței, treci la următoarea!
Oameni (politici) pe care eu nu i-am menajat ca om de media (evit jurnalist, nu sunt, aș jigni jurnaliștii) au ales să fie prezenți acolo. Nu au venit nici pentru mine, au venit pentru protest, pentru spital, pentru Cora Mitroi Maxim.
Să vă povestesc încă ceva? Da, o spun: înainte de protest am purtat discuții cu jandarmeria (la cererea instituției) despre eventuala prezență la protest a Mariei Șandor și a lui Marian Saioc. Dacă nu știți încă cine sunt cei doi, căutați-i. De fiecare dată când acești doi oameni apar lângă o instituție publică, jandarmii se încordează. Știu ei de ce. Și Maria cu Marian, și jandarmii. Maria și Marian au venit la protest. M-au anunțat politicos, înainte. Nu era locul meu să le refuz prezența. Au venit cu fetița. I-ați simțit prezenți acolo? Nu. Pentru că au înțeles și ei ce fel de protest a fost cel de ieri. Le-am mulțumit și personal după ce am făcut cunoștință acolo pe platou, le mulțumesc și aici.
Subiectul trei. Emil Tatu, lansare la apă, candidat! O spun cât mai detaliat și avocățește posibil, oriunde și oricând am ocazia, să rămână și scris și înregistrat : nu am candidat (decât la funcția de consilier al Baroului Constanța acum vreo 4 ani și am pierdut), nu candidez, nu voi candida pentru nicio funcție locală sau națională. Greu de crezut. Nu e, și vă spun și de ce. Am norocul ca în viața asta să îmi fi plăcut să construiesc o carieră în avocatură din care din fericire trăiesc, adică din muncă proprie, de 16 ani încoace. Nu mă interesează salariul aferent niciunei funcții publice, nu mă interesează puterea (iluzorie) care vine cu astfel de funcții, nu am de ce să candidez. Nu îmi fac partid, nu mă înscriu în niciun partid, nu mă voi înscrie în niciun partid. Prefer să influențez politica, să o aduc mai aproape de oameni decât să o fac. Rămân ceea ce sunt. Avocat. E atât de simplu. Nu e nimic abscons aici, nu am niciun fel de interes de niciun fel. Rămân și ceea ce îmi place să fac. Om de media. E o pasiune despre care știu că o am de niște ani de zile. Mulțumesc oamenilor din Constanța TV pe calea asta pentru că îmi oferă libertatea editorială deplină și cred în ceea ce fac. O fac doar din pasiune, nu pot fi cumpărat și nici speriat. În aceste două calități o să încerc să schimb în jurul meu ceva. Așa cum au făcut și alții. Nu singur.
„Tomis așa cum trebuie” (TACT) este o asociație înființată de câteva doamne unite sub opresiunea barierei din Peninsulă. Credem în aceleași lucruri, ne unește dorința de mai bine pentru Constanța. E atât de simplu. Vă mulțumesc, doamnelor! Nu suntem profesioniști ai protestelor. Boxa aia mică (pe care Prefectura nu ne-a lăsat sa o băgăm in priză si ne-a ajutat Antena 1, mulțumim!) e tot ce avem. Și câteva tricouri făcute gratuit. Tot protestul de ieri a costat 200 de lei pentru promovare în Facebook a știrii că există. Atât. Ieri am fost 200. Data viitoare poate vom fi 201. Nu știu. Dar nu lăsăm capul jos. Cred, credem în ceea ce spunem.
Tuturor celor care ați venit ieri, vă mulțumesc! Vă mulțumim! Vom fi mai mulți, data viitoare.
Mulțumesc, mulțumim tuturor celor din presa constănțeană si națională!
Capul sus, Constanta!
Emil Mihail Tatu
